Anonimul oradean II (file de jurnal…)
Critic primarul Oradiei, dar ii recunosc si meritele. Ciudat, ele chiar exista! Metatext - continuare la blogul anterior, extras dintr-un raspuns la un comentariu la Anonimul oradean. Baaai! ce complicat suna…
Daca articolul meu (Anonimul oradean - sau cum sa devin primar)a provocat atat de multe interventii, inseamna ca n-am muncit degeaba in spatiul acesta virtual, desconsiderat de unii ca fiind frivol (DLB, dar si altii: chiar nu inteleg de ce o fi mai frivol spatiul virtual - blogul - decat ziarul! Si aici, si acolo, tot eu sunt cel care scrie, va asigur, si cu aceeasi dedicatie!).
Revenind: nu m-am angajat in vreun razboi cu primarul si cu nimeni altcineva. Nu sunt un luptator, sunt un cetatean al urbei ca oricare altul, care are pareri. Si mi le exprim, incercand sa fiu cinstit cu mine si cu semenii. Si daca tot am ajuns la marturisiri (scriu un blog, fir-ar, care ar trebui sa fie un fel de jurnal - dar totusi e mai mult decat atat), trebuie sa spun aici ca, daca il critic atat de mult pe Petru Filip pentru ceea ce face in prezent, e pentru ca vad tot mai limpede ca omul se incranceneaza la adresa celor care au alta opinie decat a lui, in special cei care nu vor in ruptul capului sa-i recunoasca meritele.
Si acum atentie mare, ca e groasa: eu nu ii neg meritele lui Filip!!! A facut multe lucruri in ultimul sau mandat (nu si in cele anterioare) pentru orasul acesta. Nu e putin lucru, spre exemplu sa rezolvi bdul Magheru, str Republicii si Primariei, cu canalizare cu tot. Sunt convins ca a fost o treaba extrem de grea. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu multumit de REZULTAT! E bine ca a facut, dar nu e bine CUM s-a facut (lucrari care tin ani de zile, circulatie data peste cap, calitatea executiei indoielnica, aspect final nesatisfacator). N-o mai lungesc si cu alte exemple: e limpede, pentru orice om cu bune intentii, ca primarul a muncit, s-a straduit. Cum e la fel de limpede ca nu prea i-a iesit.
Asta e, domnule Filip, orice ati face. Iar cand echipa de la Primarie vine cu nastrusnicii de genul piramidei de sticla sau a simbolului de la Ciuperca, nu pot sa spun decat ca Filip a luat-o razna! Ma uit in jur si vad un oras care arata ca un talcioc de prost-gust: cu exceptia cladirilor vechi, din perioada secession (si acelea paraginite multe din ele), tot ce se construieste arata absolut jalnic, de parca arhitectul-sef al orasului ar fi venit direct de la coada vacii. Nu mai vorbesc de amenajarile stradale, ale spatiilor verzi, de un amatorism incredibil. Dintr-o bijuterie interbelica, Oradea a ajuns un targ infect, un monstru diform din punct de vedere arhitectonic, uratenia instapanindu-se peste acest oras in acelasi ritm cu care a crescut uratenia din sufletele locuitorilor sai.
Dar vad ca ma lungesc impardonabil. Ce sa fac, daca imi intra pe blog oameni cu care chiar pot sta de vorba! Sunt atat de putini in acest oras, care s-a umplut de tarani - la propriu si la figurat, deopotriva. Incerc si eu sa cred ca speranta moare ultima…