Scribii mileniului trei
Pe vremea când nu exista nici presă liberă, nici Internet, să publici un articol era o adevărată izbândă. Îmi amintesc şi acum emoţia cu care am aşteptat apariţia primului meu text, în 1980, într-o revistă literară. Acum Internetul îi oferă oricui şi oricând posibilitatea de a publica, fără nici un efort, orice îl taie capul. Blogul poate face pe oricine, dacă nu scriitor, măcar ziarist. Sau, în orice caz, ceva pe aproape…
Mi se întâmplă uneori, în clipele de răgaz (tot mai puţine la număr) să intru de curiozitate pe câte un blog oarecare, ca să văd cam ce le puie mintea unor tineri cuprinşi subit de exhibiţionism. Şi constat, cu uimire, că mulţi dintre ei chiar au ceva de spus. Mai stângaci, mai cu greşeli de exprimare, dar cu conţinut demn de atenţie. Formidabila maşinărie care este Internetul pune oricui la dispoziţie filele sale virtuale, spre a fi umplute cu mare uşurinţă cu orice - dar absolut orice. Nu ştiu câţi dintre cei care scriu în acest spaţiu, numit şi blogosferă, realizează minunăţia care le-a fost pusă la dispoziţie. Lucruri la care altădată nici măcar nu puteai visa pot fi înfăptuite acum în joacă. Scrii ce te taie capul, postezi pe blog şi oricine poate citi mâzgălelile tale computerizate, instantaneu - ba chiar primeşti şi feedback pe loc!
Nu ne putem imagina încă în ce fel ne poate modifica acest lucru comportamentul, ce implicaţii poate avea asupra mentalităţilor, ba chiar a subconştientului nostru individual şi colectiv. Modul nostru de a reacţiona la stimuli se poate schimba fundamental, ştiind că orice gest, orice cuvânt pe care îl rostim, poate deveni public pe un blog al unui ins necunoscut. Vorbesc la telefon cu un prieten, pălăvrăgim vrute şi nevrute şi informaţiile pe care i le dau riscă să poată fi aflate de oricine, oriunde pe toată planeta - în cinci minute!
Multă lume se întreabă dacă blogul este un soi de jurnalism - sau dacă nu, ce naiba e? N-am idee dacă îl putem încadra cu certitudine în această categorie, dar ştiu un lucru: este admirabil că există această posibilitate uimitoare de a comunica, de a te exprima în spaţiul public, pusă la dispoziţia tuturor, fără restricţii. Până la urmă, e dovada cea mai clară a libertăţii de care dispunem. Fiecare după chipul şi asemănarea sa.
