Ciuraru pe Blog!

Poţi asculta acum pe blogul meu noul CD al lui Ciuraru, “Şcoala veche”. Muzică de-a noastră din Bihor, altoită cu puţină Jermanie, cu texte de milioane. Mulţumiri lui Florin Budeu pentru ajutor!
UPDATE: Cronica lui Burllău!

Dacă vrei să descarci albumul, îl găseşti pe oradeanul.com – click aici

Cronica lui Gabi Burllău
CIURARU – „Şcoala veche” 2007
„Aparţin dă şcoala veche/În ciuda anilor/Îs numit demodat/chiar conservator…Ciuraru e-napoi/să-şi facă datoria…” Într-adevăr, meşterul Ciurar s-a reîntors în forţă, adică, ce zic eu, e primul album „valabil” după acel demo cultic de prin 1995 numit „Ce primejdie”. Între timp, raperul nostru aştilean si bihorean a avut activitate, însă total nesatisfăcătoare, fără sare şi piper, încercând să forţeze „mainstream”-ul, fără succes, desigur. După ce a dat vina pe producătorii care l-au „lucrat”, încercând să facă din el un produs comercial de divertisment, Ciuraru lasă la o parte fineţurile şi revine la graiul care l-a afirmat, făcând un tur de forţă prin jargonul bihorenesc asamblat pe ritmuri de rap cât se poate de american. Fără a fi neapărat foarte original din punct de vedere muzical, Ciuraru reuşeşte să capteze atenţia publicului neamator de rap prin mesajele lui directe, pline de umor pe alocuri şi foarte moralizatoare prin alte locuri. Desigur, atracţia principală e limbajul liber, cu accent, limbaj pe care, de fapt, îl ştim cu toţii dar refuzăm să-l utilizăm… „Şcoala veche” prezintă 17 piese, există şi invitaţi locali precum vestitul Sommerzeit(…zgârâie plăcile…), iar ca negative remarcăm inspiraţii masive din şcoala veche a rap-ului, Public Enemy, Cypress Hill, Run DMC, etc. Discul are şi momentul lui „simfonic”, un outro de aproape două minute, vulgar şi maiestuos totodată, care, eu n-am priceput ce-i cu el. În fine, personal mă bucur pentru acest bihorean dezinhibat, care încă reuşeşte să se menţină în folclorul local în ciuda opţiunilor majoritare.
(Jurnal bihorean, 30 iunie 2007)