Alexandru Seres

Lulu Cremeneanu, neobosit colecţionar de bancuri, lansează în premieră mondială cel mai nou superbanc, creaţie proprie, tocmai pe blogul meu.
Întrebare: Care e culmea zgârceniei?
Răspuns: Să dai bip pe skype!
Ceea ce urmează, nu e de glumă… Un text care ar trebui să dea de gândit la toţi cei care postează comentarii pe net, folosindu-se de el de parcă ar fi WC public! Îl găzduiesc aici, pentru că dacă l-aş publica pe bihon, ar sări toţi imbecilii pe el.

Dragă Bihon,

Cred că le permiţi o libertate de expresie prea mare cititorilor tăi! De când ne luăm perfuzia cu ştiri de pe internet, cititorii pot să-şi scrie părerile în câteva secunde de la postarea articolului pe site. Fără teama de a fi perceput ca un nostalgic al cenzurii, sunt de părere că nu toate mesajele merită să ajungă în spaţiul public. E atât de multă otravă în unele, atât de multă răutate, prostie şi vulgaritate în altele, încât am renunţat de mult să le mai citesc.

A nu citi ceea ce nu-ţi place pare cea mai înţeleaptă şi la îndemână soluţie. Dar nu pot să nu mă gândesc la cei care citesc mesajele acelea şi la efectele pe care le pot avea asupra lor. Suntem un neam bolnav, măcinat de intoleranţă, rasism, discriminare, prejudecăţi şi alte boli. Nu avem nevoie de stimulente pentru a ne scoate la iveală toate baiurile. Nu aşa o să ne facem bine. Dacă îl iubeşti pe omul suferind, nu-i dai să mănânce ceea ce îi face rău. Dragă Bihon, dacă îţi pasă de cititorii tăi şi de societatea pe care o formează, nu îi instiga indirect la toate bolile de mai sus!

Ce s-ar întâmpla dacă fiecare om pe stradă ar avea un microfon şi o boxă în care să-şi urle fără discernământ toate problemele, nemulţumirile, frustrările şi părerile? Nici nu cutez să mă gândesc la efect. Dar pot să-l anticipez într-o oarecare măsură analizând mesajele postate de cititori pe www.bihon.ro şi răspunsurile la ele. Un război purtat în mediul virtual poate fi chiar mai devastator decât unul clasic. De ce? Pentru că oamenii nu mor, ci doar se degradează constant şi ireversibil, transmitându-şi genetic mai departe toate „calităţile”.

Libertatea de expresie în spaţiul public devine periculoasă atunci când nu se respectă regulile. Dacă redactorii tăi respectă nişte reguli deontologice, trebuie ca şi cititorii feedback-işti să respecte câteva reguli. În primul rând regula bunului simţ şi să nu fie vulgari. Apoi să nu se lege de persoana care scrie ci doar de ce anume se scrie. Să aducă contra-argumente. Să nu instige la ură. Şi, mai ales, să semneze cu numele real. Aşa se poate naşte o polemică sănătoasă şi nobilă.

Problema mesajelor postate de cititori nu e numai problema ta, ci a întregii prese româneşti cu apariţie pe internet. Cine deţine informaţia, deţine puterea. E marea mândrie a jurnaliştilor. Dar, aşa cum zice un slogan publicitar al unei firme, „Power is nothing without control”.

Lucian Cremeneanu