REMEMBER: Emil Cioran, scriitorul meu de suflet

Se împlinesc astăzi 97 de ani de la naşterea lui Emil Cioran. Este unul dintre scriitorii mei preferaţi – chiar dacă unii îl consideră filosof. Pentru mine rămâne unul dintre cei mai mari scriitori pe care îi avem, gândirea sa, cu totul specială, fiind exprimată (indiferent de limba aleasă, româna sau franceza) într-un stil tumultuos şi în acelaşi timp cristalin (englezii ar spune crystal clear) . Fraza sa taie ca diamantul şi – asemeni pietrelor preţioase - străluceşte etern.

 

Nu mi-am propus aici să scriu un eseu despre Cioran (câteva dintre scrierile mele despre el le găsiţi în pagina SCRIERI a acestui blog). Doar mi-am adus aminte că azi e ziua lui de naştere şi că, în urmă cu un an, am întreprins un soi de călătorie iniţiatică în satul său natal, Răşinari. Am fost pe loc fermecat de frumuseţea locului şi, cuprins de un fior inexplicabil, am străbătut uliţele pitoreşti ale satului de lângă Coasta Boacii, admirând fiecare clădire veche în parte, până am ajuns la casa natală a scriitorului.

Privind la placa memorială de pe faţadă, am înlemnit: cifrele care indicau data naşterii lui Cioran, 8 aprilie 1911, au început să danseze în faţa ochilor mei şi am realizat dintr-o dată că, fără să-mi fi propus în vreun fel, ajunsesem în acel loc - la care visasem de atâtea ori - chiar în 8 aprilie!

Am fost dintotdeauna convins că nu există coincidenţe, că lucrurile sunt rânduite astfel ca să ne  amintească mereu de existenţa – presupusă ori nu - a unei ordini superioare, în faţa căreia suntem neputincioşi. Dar să-mi fie dat să ajung la casa lui Cioran chiar în ziua naşterii lui a fost prea mult chiar şi pentru mine! Aducându-mi aminte de acel moment, mă simt din nou copleşit, cuprins de un soi de extaz existenţial - de parcă aş fi un privilegiat al sorţii. Cioran, scriitor de suflet al meu, rest in peace !

FOTO: Monica Seres

This entry was posted in Blognotes and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to REMEMBER: Emil Cioran, scriitorul meu de suflet

  1. Admin says:

    Va invidiez, inca nu am ajuns la Rasinari dar exista dorinta care e foarte mare si in curand voi ajunge. La fel vreau si la Paris!

  2. Pingback: Cioran, Sissi şi cum am ajuns eu în Corfu | Alexandru Seres