Depravarea şi creştinul
Dacă ai o valiză cu bani şi o trimiţi la Cluj, ai toate şansele să ajungi la DNA. Sau în gura lui Florin. Ceea ce e cu mult mai rău.
Florin Ardelean
Gigi Becali este un produs migălos, nu un accident reprobabil. La fel cum pomul coace roadele, aducând la pârg fructul, societatea românească şi-a pus la bătaie sevele, zămislind ceea ce-i stătea în fire. Culegi ceea ce semeni, se ştie atât de bine. Naţia nu a avut parte, la naşterea noilor vremuri, de-un Havel sau de un Walesa, ci de inşi suspecţi, samsarii unei revoluţii trucate. Au urmat vremuri tulburi, maculate, virusate de vinovăţii bine camuflate şi de interese tenebroase. Un clientelism politic venal a compromis foarte repede reforma. România devenea, încet şi fatidic, ţara unor experimente întunecate, în frunte cu o clasă politică pe deplin iresponsabilă. Istoria ultimilor 19 ani sunt ilustrarea unei evoluţii organice, de la totalitarism spre cabala neghiobilor. Gigi Becali nu este altceva decât exponentul acestei depravări.
De aproape 20 de ani, prăsim scandalul. De la misterul teroriştilor, la Mătuşa Tamara - totul este o laborioasă şi sinistră punere în scenă. Nu ştiu dacă a avut cineva inspiraţia de-a glosa scandalurile cărora le-am fost martori curioşi cel mult trei zile. Avem o recoltă impresionantă. Aş putea spune, România însăşi a ajuns să fie un scandal! Lucruri incredibile s-au petrecut sub ochii noştri uimiţi, dar iertători. Cine îşi mai aduce aminte cum politicienii au devalizat băncile, în primii ani ‘90? V-au mai rămas în memorie Bancorex, Caritas, SAFI sau SOV Invest? Nu, pentru că mereu suntem martorii unor alte fapte ce întrec orice închipuire. Justiţia a fost capul de afiş al corupţiei. Câte nelegiuiri nu s-au consumat la adăpostul pervers al legii! Un om condamnat pentru crimă a putut pleca din România fără nici o problemă. E vorba de Frantisek Priplata. Un terorist (Omar Hayssam) s-a făcut, la rându-i nevăzut, lăsându-ne cu impresia că suntem un neam de idioţi. Frustrările se ţin lanţ, ticăloşi în Armani ne sunt profeţii şi moraliştii limbuţi, în timp ce orice construcţie politică menită să ne dea o geană de speranţă a eşuat revoltător, din cauza unor politicieni patibulari. CDR şi Alianţa DA sunt marile traume ale unei Românii îngenunchiată de neputinţe. În acest decor carnavalesc şi toxic marii actori sunt briganzii clipei. Modelele neamului, simbolurile şi charismele au căzut în netrebnicie.
Valizele cu bani, aflate într-un portbagaj, la Cluj, trimise de creştinul activ şi reactiv, George Becali, nu sunt decât „fructele mâniei”, poamele unui lung şir de ani funeşti. Comportamentul liderului PNG nu este scandalos, ci pe deplin firesc! Aşa se procedează, acesta este noul modus operandi într-o patrie a obscenităţilor transformate în filosofie a vieţii. Tocmai suntem martorii unei campanii electorale. Ce este ea, dincolo de discursuri şi coregrafii partinice, pe cât de ipocrite, pe atât de scârboase? Nimic altceva decât o nouă cavalcadă a banilor negri, aruncaţi în bătălia pentru Putere fără nici o reţinere şi fără ca o instituţie a statului de drept să ia atitudine. Răul face norma, urâtul este tiparul, iar penalul încununează dreptul.
România este victima unei depravări organice. De 19 ani, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Fără răgaz, fără ostenire. Ultimul scandal nu este decât un moment dintr-un şir ce pare inepuizabil. Gigi este brandul României fascinante, luptătorul luminii şi marele samaritean. Cine dă în el, dă în Mihai Viteazul, Decebal şi Burebista, dă în mine, dă în tine, dă în Noi, dă în fabrici şi uzine. Gigi Becali, iată cel mai glorios exemplu al dezmăţului public. Jos labele de pe cel mai ilustru român!
*
Citeşte articolele lui Florin Ardelean pe blogul său: INSECTAR