Detectivi literari pe urmele unui criminal de război
Daniel Vighi şi-a adus de la Timişoara armata de detectivi literari spre a prezenta şi publicului orădean proiectul romanului-document Criminal de război din satul Bulci. Lectura publică a fragmentelor de atelier a avut loc vineri, 6 iunie, la Biblioteca Judeţeană Gh. Şincai, cu participarea scriitorilor Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, alături de care s-au aflat şi câţiva dintre studenţii participanţii la proiect, membri ai Asociaţiei Culturale Ariergarda din Timişoara: Daniela Raţiu, Lavinia Bălulescu, Oana Doboşi, Adela Dragomir şi Cosmina Muscalu.
(Fotografie-document: Ivan Ivanovici Androhov şi soţia sa)
Daniel Vighi a povestit cum a luat naştere acest proiect, în urma unei vizite pe Valea Mureşului, unde scriitorul a aflat întâmplător de existenţa unui criminal de război, în satul Bulci. Acesta fusese ridicat în 1964 de Securitate, sub acuzaţia că ar fi fost gardian la Auschwitz. Oamenii încă mai păstrează memoria celui pe care, stabilit în satul lor după război, îl crezuseră medic polonez, fără să ştie însă ce s-a întâmplat cu el după arestarea sa.
Aceasta e, pe scurt, povestea criminalului de război Ivan Ivanovici Androhov, poveste pe care Daniel Vighi şi echipa sa de detectivi literari încearcă s-o reconstituie, în urma unei documentări minuţioase, sub forma unui roman-atelier, în care “poveştile sunt îmbrăcate în ficţional” de către autori.
Lectura fragmentelor de roman a fost făcută chiar de autori, însoţită de fotografii din satul Bulci, de un pitoresc aparte, datorat atât unor clădiri din epocă (castelul Mocioni – acum spital TBC), cât şi numeroaselor exponate din muzeul particular al unui localnic, Zoltan Helleport, care redau parfumul vremii.
Concluzia care s-a desprins din discuţiile care au urmat lecturării fragmentelor romanului a fost că acesta este de fapt un metatext cu autori de diferite vârste, o istorie a istoriei căutărilor “criminalului de război” din Bulci. O carte cu perspective multiple, scrisă în stiluri diverse, al cărei deznodământ încă se lasă aşteptat.
FOTO: Al. Seres
E greu de crezut ca Wiesenthal & Comp. nu l-au dibuit pina in 1964 pe asa zisul criminal de razboi si a lasat acest succes pe seama securitatii romane. Dintre putinele lucruri care se stiu despre Mossad (serviciul israelian de aparare si informare), criminalii de razboi, descoperirea si pedepsirea lor era activitate top list. Auschwitz n-a fost un fief marginas, nenea Simon W. a luat-o in ordine alfabetica, iar in 1964 nu mai era in viata nici macar un singur reprezentant al criminalilor de razboi din Auschwitz, fie el si doar gardian.
In fine, necitind romanul proiect, nefiind de fata la prezentare, poate nu stiu despre ce e vorba de fapt, insa asa ca stire mi se pare cel putin interesanta din punct de vedere holocaustic…
ghiula
7 Jun 08 at 10:36 pm