Alexandru Seres

GUEST POST. Abia m-am mutat în casă nouă, că Florin s-a şi înfiinţat, cu bocancii plini de noroi eseistic. Ca de obicei, n-are astâmpăr şi-şi face de lucru cu noul primar, Ilie Bolojan. Tu ai vrut-o, Georges…

Florin Ardelean

florin.ardelean@tvs.ro

Da, da, da! De trei ori DA! Mă număr şi eu printre cei care cred că Ilie Bolojan are de plătit o datorie. Nu una mică, nu una uşoară, ci este vorba chiar de datoria vieţii lui. Dacă aş fi, Doamne fereşte!, în pielea noului primar, măcar în nopţile cu lună plină aş avea grave insomnii, aş fi bântuit de angoase şi aş da târcoale duhovnicului personal sau Drumului de Centură. Personal, nu ştiu cum va reuşi să şi-o achite, fie şi într-un mandat lat de 4 ani.

Nu este vorba câtuşi de puţin însă, de o datorie acumulată la poker sau de vreo creanţă aflată acum la scadenţă. Este sau nu Bolojan omul fraţilor Micula, iată o interogaţie cu iz metafizic ce nu mă zguduie. Poa’ să fie omul unor copii din flori sau al Sfântului Dezideriu. Problema este cu totul alta. Pentru prima dată în zglobia noastră democraţie, primarul de Oradea a fost ales din primul tur. Ei bine, veţi riposta, mare scofală?! Mare, câtă vreme nu trăim în Vaslui, iar aproape o treime din voturi au pe dungă un alt tricolor. Este, totuşi, remarcabil scorul din 1 iunie, cu condiţia ca tocmai atunci orădenii să nu fi dat în mintea copiilor. A fost, se vede de la o poştă, un vot negativ, iar în al doilea rând unul cu iz mesianic. Am vrut un salvator! Un supererou dispus, dar şi capabil să ne mântuie de neputinţe, de o viaţă cenuşie, precum şi de terifianta corupţie. Bolojan nu m-a convins prin program ( o însăilare de prostii solemne, iar pe alocuri gogomănii sadea), ci mai ales prin strategia de campanie electorală. Nu m-a făcut să lăcrămez nici când şi-a pus pe fundal echipa. Astfel de coregrafii cu subrete gata umectate am mai văzut, iar rezultatul final a fost lamentabil. A câştigat din primul tur mai degrabă speculând slăbiciunile de olog ale principalului adversar, incoerenţa echipei acestuia, o anume violenţă nătângă, fructul unei frustrări de învins prealabil. Ar fi câştigat, poate la un scor mai confortabil şi dacă pleca în Ohio, într-o vacanţă oferită de agenţia de turism „Apostolul Târle” SRL, aterizând pe aeroportul nostru somalez în preziua alegerilor.

Acum voi spune un truism pentru care îmi cer scuze, în prealabil. Marea datorie pe care o are de plătit Bolojan este faţă de fiecare orădean în parte, cât de insignifiant o fi el. Avem un primar pe cauţiune. Nu ştiu cum, nu ştiu cu cine, dar va trebui să dovedească ceea ce va fi dramatic de greu: capacitatea de a se impune drept un primar priceput şi cinstit, devotat unui orădean capricios, clevetitor, mare amator de viaţă bună pe vătrai. În ultimele două mandate, Oradea a avut o dinamică cu totul remarcabilă, dar investiţiile au fost gestionate lamentabil, cu termene de predare cu mult depăşite, cu suspiciuni mari privind chibzuinţa cu care au fost cheltuiţi banii publici. Următorul mandat a promis o administraţie elveţiană într-un burg de la periferiile Levantului.  Cu tot respectul, dar Bolojan nu este născut lângă Geneva, ci pe cursul mijlociu al Crişului Repede. Chiar de mâine, va fi asaltat de ciumeţi cu alură de investitori suedezi, de profeţi mitocani şi de oportunişti bine calibraţi pe ciolanul garnisit cu fonduri europene. Oameni cu orgoliu şi frică de Maica Sfântă îl vor linge-n iezerul dintre noade cu o frenezeie demnă de-un  mistic talentat. Partenerii luaţi la guvernarea locală nu vor osteni să-şi facă mendrele, după un interes „naţional” - suspect şi strict personal. Atunci să-i văd „programul”.

Politica este murdară, poate chiar o curvă, iar Ilie Bolojan nu este clona unui Făt-frumos din Lacrimă. Din fericire, sper…

*

Citeşte articolele lui Florin Ardelean pe blogul său: INSECTAR