Shakespeare pus pe fugă de Bach
Pornit pe un traseu literar european, trubadurul-filosof Florian Chelu a înhămat la poştalionul sonetului telegarii săi muzicali, ajungând, iată, după câteva dulci popasuri la hanuri autohtone şi franţuze, taman în curtea bardului din Stratford-upon-Avon.
I Am That I Am, cel mai recent CD din seria dedicată sonetului muzical, proiect original menit să valorizeze credinţa profundă într-o corespondenţă mai înaltă între cuvânt şi sunet, metru şi măsură, cuprinde 28 din cele 154 de sonete ale lui Shakespeare. Este o primă selecţie din seria pe care Florian Chelu o promite încheiată anul viitor, când se vor împlini 400 de ani de la apariţia lor în volum.
Ca şi în precedentele materializări sonore ale proiectului “sonetul muzical”, idee născută din cele doar două măsuri, 169 şi 170, ale Fugii din Sonata a treia pentru vioară de Johann Sebastian Bach, Florian Chelu se încăpăţânează să transpună muzical forma fixă a sonetului, gândind noua structură sonoră ca pe un pat al lui Procust în acelaşi timp constrângător şi fertil. Sonorităţile arhaic-medievale, compuse în obligatorii tonalităţi elisabetane, recompun atmosfera sonetelor shakespeariene cu o tuşă de modern ce le dă o strălucire aparte, în special datorită vocii de uşoară extracţie rock a britanicului David Brian, graţios subliniată de flautul lui Mircea Covaci şi chitara lui Florian Chelu. Din cele 80 de poeme shakespeariene pe care le-a transpus muzical până în primăvara acestui an, Chelu a ales pentru acest prim CD, după criterii doar de el ştiute, 28: e vorba de sonetele I-XV, XVII, XXVI, XXVIII, XXIX, XXXI, XXXIV, XXXVIII, L, LIX, LX, LXV, LXXVI şi CXLI, înregistrările fiind realizate în studioul Audio Pro din Oradea.
Sonetul muzical e o idee originală, brevetată de inventatorul ei la Oficiul Român al Drepturilor de Autor în 2001, de ziua Sfântului Andrei (30 nov.). Florian Chelu a mai iniţiat o integrală a sonetului eminescian, o selecţie din creaţiile lui Arthur Rimbaud (”…je regrette l’Europe”), reuşind în 2005 şi o neaşteptată transpunere muzicală a unor sonete scrise de poeţi bihoreni. Perseverenţa sa, care în ochii multora ar putea părea obstinaţie maniacală, are drept singur obstacol doar lipsa mijloacelor financiare, pe care autorul o invocă la fiecare nouă provocare lansată acestui veac mult prea lipsit de preocupări spirituale. Dacă ecourile acestui demers ce pare nebunesc lipsesc deocamdată, lui Florian Chelu puţin îi pasă. “Dacă peste o sută de ani lumea va scrie sonete muzicale de acest fel, eu zic că am câştigat”, ne mărturiseşte acest trubadur bihorean de secol XXI, care cu Rock Filarmonica sa ţinteşte spre o valorificare mai înaltă, organică, a tendinţelor din arta contemporană.