Omul dintr-o bucată

GUEST POST. Dan trăieşte pe altă lume. În timp ce Bihorul fierbe, el scrie despre Bucureşti şi se tânguie pe marginea imposibilei alegeri: Vasile Blaga/Sorin Oprescu.

Dan-Liviu Boeriu 

dan.boeriu@gmail.com

O vizită forţată la Bucureşti m-a pus faţă în faţă cu spectacolul afişelor electorale. Trec (cu greu!) peste odioasa idee – şi efectul estetic aferent – de a amplasa cearşafuri imense peste ferestre, balcoane, ca-ntr-un bazar invaziv şi nesănătos. Ceea ce m-a frapat a fost unul dintre mesajele de campanie ale lui Vasile Blaga, bihoreanul paraşutat în capitală pe post de continuator al măreţelor realizări pedeliste.

“Vasile Blaga – un om dintr-o bucată!”. Iniţial, am crezut că afişul cu pricina este o glumă proastă. N-aş fi bănuit niciodată că un alegător niţeluş cizelat ar putea să “pună botul” la asemenea ademeniri cu iz de pegră. Ce iaşte, până la urmă, omul dintr-o bucată? În primul rând, acest tip de om n-are dubii; trăieşte într-o inflaţie generoasă de răspunsuri la orice problemă stringentă. Acolo unde se impune reflexia, omul dintr-o bucată opune sentinţa. Acolo unde problemele trebuie adulmecate cu grijă, acelaşi om trânteşte rezolvarea ca aluatul proaspăt pe masa de lemn. În al doilea rând, omul dintr-o bucată e un pionier al empirismului brutal. Nu crede în ideologii, ci în combinaţii câştigătoare. Nu pariază pe filosofie, ci pe muşchi. Nu-l impresionează atât Aristotel, cât volutele abrupte ale lui Prigoană. În al treilea rând, omul dintr-o bucată e impenitent. Nu greşeşte niciodată. Şcoala vieţii e mai importantă decât orice leşinătură cu gust livresc predată de ochelarişti frustraţi prin şcoli. Omul dintr-o bucată e “vânos”, e hotărât, maleabil ca muntele şi înţelegător ca un inchizitor. În al patrulea rând, omul dintr-o bucată are principii. Pe care nu le aplică coerent, ci agresiv şi suficient. Nu se face, mă-nţelegi, să n-ai un set minim de reguli după care să te ghidezi. “Eu am principii!” – iată scuza oricărui om dintr-o bucată în faţa derapajelor halucinante pe care le comite ţanţoş ca un curcan excitat.    

M-a mirat această strategie a lui Vasile Blaga. Dacă o fi, într-adevăr, un om dintr-o bucată, ăsta ar fi fost un motiv suficient pentru care eu nu i-aş fi dat niciodată votul. Bănuiesc că nu s-a încercat decât contracararea stilului lui Sorin Oprescu, personaj care reprezintă cu cinste categoria “omului dintr-o bucată”. Bucureştenii au avut, aşadar, ocazia să voteze două “bucăţi”: una autentică, stridentă, ambalată în celofanul gavroche-ului grizonant (Oprescu) sau una fabricată la repezeală, nu mai puţin strepezitoare, în persoana unui outsider agresiv şi sufocat de propria predestinare (Blaga). Nu le-a fost uşor. Rezultatele au arătat că, deocamdată, bucureştenii preferă bădărănia autentică, în detrimentul înjurăturii ipocrite.

Dacă aş fi fost bucureştean, nu m-aş fi prezentat la vot în acest al doilea tur pentru Primăria Capitalei. N-aş fi putut alege între pupilul lui Iliescu şi aroganţa semidoctă a lui Blaga. Şi, mai mult decât atât, mi-am adus aminte de un fapt aparent minor: în zilele când imaginea omului dintr-o bucată Blaga se lăfăia pe clădirile capitalei, se împlineau 18 ani de când cei mai autentici oameni dintr-o bucată veneau în Bucureşti să facă ordine şi să planteze panseluţe în Piaţa Victoriei şi în capetele “legionarilor”. Nu mi se pare deplasat, în aceste condiţii, să întorci scârbit capul atunci când constaţi că ”omul dintr-o bucată” nu numai că nu simte penibilul acestei definiţii, dar vrea să devină şi şef…  

*

Citeşte articolele lui Dan Boeriu pe blogul său: CU CĂRŢILE PE FAŢĂ