Peste câteva zile se împlinesc 11 ani de când Sergiu Vaida a plecat dintre noi. L-am mai pomenit şi anul trecut, pe acest blog, când se împlinise un deceniu de la trecerea sa în nefiinţă. Acum s-a întâmplat un lucru neaşteptat: cineva mi-a adresat, la pagina de contact, o rugăminte care îl priveşte pe regretatul poet orădean. E vorba de fiul său, Matei.
În timp ce restul lumii pare să-l fi uitat, Matei îmi cere ajutorul pentru editarea poemelor tatălui său. Pentru ca acesta să nu fie uitat cu totul.
I-am scris imediat lui Matei, oferindu-mă să-l ajut. Mai cu seamă că noi, cei care l-am cunoscut îndeaproape, fie prin intermediul cenaclului Iosif Vulcan, fie în calitate de colegi în redacţia Gazeta de vest, avem o datorie faţă de el: Sergiu a murit mult prea devreme, fără să fi apucat să debuteze în volum. Ar fi un gest frumos dacă am reuşi să adunăm poeziile sale într-o carte.
În 2001, am publicat un articol intitulat “Politica poeziei”, care se încheia cu un poem scris de Sergiu. Îl puteţi citi în pagina “Scriitori orădeni” de pe acest blog – am adăugat textul după citirea mesajului lăsat de Matei. Poate cei care mai au manuscrise sau copii ale poemelor lui vor citi aceste însemnări şi vor da o mână de ajutor la editarea unui volum care să-i cinstească memoria.
pentru asa o chetie, pot pume si io botu cu o suma simbolica.baga dume de un cont…
daca te referi la mine de dume sa bag nu am de ce sa mint sau sa fac tam tam eu sunt fiul lui sergiu vaida si asta o sa raman pana la sfarsitul vieti mele si sunt mandru de ce tata am avut si de reusitele lui in viata e ceamai mare pierdere familiara si vreau sa iti spun ca tatal meu e in sufletul meu pana la sfrsitul vieti mele