Alexandru Seres

Peste câteva zile se împlinesc 11 ani de când Sergiu Vaida a plecat dintre noi. L-am mai pomenit şi anul trecut, pe acest blog, când se împlinise un deceniu de la trecerea sa în nefiinţă. Acum s-a întâmplat un lucru neaşteptat: cineva mi-a adresat, la pagina de contact, o rugăminte care îl priveşte pe regretatul poet orădean. E vorba de fiul său, Matei.

În timp ce restul lumii pare să-l fi uitat, Matei îmi cere ajutorul pentru editarea poemelor tatălui său. Pentru ca acesta să nu fie uitat cu totul.

I-am scris imediat lui Matei, oferindu-mă să-l ajut. Mai cu seamă că noi, cei care l-am cunoscut îndeaproape, fie prin intermediul cenaclului Iosif Vulcan, fie în calitate de colegi în redacţia Gazeta de vest, avem o datorie faţă de el: Sergiu a murit mult prea devreme, fără să fi apucat să debuteze în volum. Ar fi un gest frumos dacă am reuşi să adunăm poeziile sale într-o carte.

În 2001, am publicat un articol intitulat “Politica poeziei”, care se încheia cu un poem scris de Sergiu. Îl puteţi citi în pagina “Scriitori orădeni” de pe acest blog – am adăugat textul după citirea mesajului lăsat de Matei. Poate cei care mai au manuscrise sau copii ale poemelor lui vor citi aceste însemnări şi vor da o mână de ajutor la editarea unui volum care să-i cinstească memoria.