Gândul şi efemeridele
GUEST POST. Tipic: scriu trei rânduri şi-mi cade în cap o avalanşă. Florin mă ia la refec după ce am scris că presa online e mai profesionistă decât cea tipărită. Chiar textul lui dovedeşte că am dreptate. E online! 
Mă surprind, în această amiază de duminică stereotipă, tentaţiile cu totul suspecte ale distinsului blogger Alexandru Seres. Ştiu, a mă lua de el, gazda atât de amabilă a textuleţelor mele, este echivalent cu a-mi scuipa amfitrionul la rădăcina nasului, tocmai când mă întreabă dacă mi-au picat bine icrele negre. În plus, îmi mai pun în cap, o dată, cohorta vibratilă a comilitonilor domniei sale, într-ale ziaristicii de internet. Fie, ingratitudinea este indiciul rebeliunilor împotriva complicităţii de protocol.
Alexandru Seres se simte obligat să constate superioritatea presei online în faţa celei tipărite. Dacă enunţul venea din partea unui exaltat într-ale comunicării de tip sms ori messenger, nu mă deranjam. Stuporile juvenile trebuiesc mai degrab’ încurajate, tocmai pentru că presupusele interogaţii ale unui viţel în faţa unei porţi nou-nouţe sunt infinit mai fertile decât meditaţiile unui bou dedat studiului pe care l-a avut ţesala în istoria higienei de staul. Primul argument invocat de amicul meu, ţine de un mit al modernităţii: el extrage superioritatea online, în dauna unui Gutenberg cu totul inactual, pe baza unei calităţi evidente – rapiditatea. Presa electronică, iată!, este mult mai „nervoasă”, ea permite mesajului să fie aproape sincron cu evenimentul la care se referă. Practic, specialiştii în comunicare discută de multişor despre faptul că mesajul anticipă deja un lucru, mass-media fiind un formidabil factor de presiune asupră realităţii virtuale. Dar tocmai această rapiditate provoacă, exact prin randamentul pe care informaţia difuzată o are asupra mulţimii receptorilor, o manipulare de-o perversitate diabolică. Cel mai sfruntat, dar şi credibil se minte „live”. În mustul evenimentului, câtă vreme semnificaţiile şi angrenajul unui fenomen în derulare nu se disting, minciuna se deghizează în spontaneitate, iar interesul ascuns în spirit de observaţie. Înghiţim totul pe nemestecate, halim, ne îmbuibăm şi vomităm zilnic imense cantităţi de informaţie, fără a avea răgazul să ne dezmeticim şi să punem întrebări elementare: la ce ne folosesc toate acestea? Cine ne zoreşte din spate? De ce galopăm printre nimicuri sforăitoare? Rapiditatea actului de comunicare este invers proporţională cu accesul la înţelegere, cu profunzimea şi limpezimea a ceea ce tocmai cunoaştem, nu din experienţa noastră, ci vicarial – mijlocit de „profesionalimul” şi „dezinteresul” comunicatorilor. Viaţa noastră este, tot mai evident, un imens ciclon al efemeridelor. Furtunile de ştiri ne mătură zilnic, precum valurile unui tsunami, spălând informaţiile reziduale de ieri-alaltăieri, şi păstrându-ne într-un imediat, pe cât de superficial, pe atât de frivol. Mărturisesc aici, dragă Shery, că tocmai rapiditatea pe care o lauzi este coşmarul ce va învălui încet, dar sigur, comunicarea. Vom avea, nu peste mult, nostalgia zăbavei. Speriat, gândul se va opri, o clipă, într-o clandestinitate periculoasă, pentru a căuta să desluşească, tot mai incongruent, ce e acela un gând. Patrule înarmate vor veghea ca umanoizii să fie la curent cu ultimele noutăţi (sic!) ale unei lumi schizoide, în timp ce cărvunarii reveriilor mentale vor fi căutaţi şi în gaură de şarpe.
De altfel, ecruisajul reflexiv pe care îl provoacă superioritatea online, pe care tocmai o pustulezi, mi-a fost evocat recent, citind unele mesaje la textele mele, „semnate” de inşi cu o identitate mai fluidă decât mercurul. Poate asta mă face să nu cred în insurgenţa pululativă a comunicării online. Dimpotrivă, rămân vetustul scutier al aristocratei litere de tipar.
Mie tocmai rapididatea asta imi place cat si faptul ca pot sa filtrez informatiile de care am nevoie.
N-o sa ma uit la toate porcariile de pe youtube in fiecare zi.
Pot sa dau si o cautare pe anumiti termeni si sa citesc despre acelasi subiect pe 20 de bloguri (sau site-uri de stiri), observand cine “infloreste”.
Domnule Florin, bine ati venit in online!
Laurentiu
23 Jun 08 at 10:18 am
aaa, let`s see…
deci daca distinsul Florin Ardelean ar posta online ar fi minciuna, no metter what…
personal nu cred ca e mai usor sa minti in direct decat sa minti calculat, cu timp suficient pentru analiza. in momentul in care dai stirea individul este la fel de stresat, el prelucrand-o instant, indiferent daca ea e data in direct sau nu.
problema ramane a scolii. exista scoala pentru presa scrisa, nu exista pentru cea online. poate din acest motiv ar fi de dorit sa nici nu se amestece, sau macar sa nu se incurce. Aici imi demasc si perceptia fata de jurnalistul Seres, care in viziunea mea nu poate fi facut in nici un fel “blogger”. E 100% jurnalist, dar salveaza o parte din copaci.
ok, nu stiu voi ce aveti, dar eu am si maine BAC
koma
23 Jun 08 at 11:22 pm
@koma: Chiar nu stiu de ce sunt facut mereu blogger. Nu prea scriu ce am facut azi, ce am mancat, cate beri am baut sau cu cine am vorbit pe mess. Folosesc acest blog (formal, este un blog) pentru a posta stiri, informatii si comentarii. Deci fac jurnalism, cum scrie si in motto-ul din capul paginii. Pe de alta parte, blogurile jurnalistilor sunt tot bloguri – adica nimic altceva decat niste “ziare personale”. Dar degeaba ne invartim in jurul cozii, ca problema nu este “ce iashte blogul”, ci ce facem cu el.
Alexandru Seres
24 Jun 08 at 7:00 am
Florin Ardelean vorbeste despre actul comunicarii, avand in spate o vasta experienta. Laurentiu, Koma voi despre ce vorbiti?
Datorita vitezei in care se intampla lucrurile si pentru ca limba sufera modificari in permanenta, ma gandesc cu groaza la halul in care va arata actul comunicarii peste 10 ani.
Alexandru Seres, nu crezi ca meseria de jurnalist e al draq de supra-licitata? Nu crezi ca i se acord prea mult credit? Observ ca toti agramatii cocheteaza cu aceasta indeletnicire, dandu-i o aura atat de nobila incat, ca si licentiat in jurnalism, imi vine sa-mi tai venele sa vad daca nu cumva imi curge sange albastru.
Magus
27 Jun 08 at 11:27 am
@Magus: Daca nu intelegi despre ce vorbesc Laurentiu si koma, chiar nu stiu la ce ti-ai mai luat licenta la jurnalism. Cat despre vene, eu zic sa ti le tai – sa te convingi.
Alexandru Seres
27 Jun 08 at 6:10 pm
Asa cum am spus, Florin Ardelean anticipeaza in textul sau, modul in care se va realiza comunicarea intr-un viitor nu foarte indepartat. Incearca sa arate efectele pe care le poate avea presa online asupra actului comunicarii. Daca acum evenimentul “de ieri” este istorie veche, in cativa ani va intra in istorie evenimentul “de acum 10 minute”. Datorita acestui galop, actul comunicarii va fi extrem de laconic iar limba in incercarea de a spune cat mai multe in cat mai putine cuvinte, va suferi modificari majore. Timpul o sa ne arate daca acest lucru va fi o evolutie sau o involutie. Acest lucru va afecta intr-o mare masura si comunicarea interpersonala si aici cred ca este marea problema. Deja interactionam intre noi din ce in ce mai putin, interactionam cu “masina”.
Antevorbitorii mei scot din context 2 idei ce nu au legatura cu problema ridicata in text de catre autorul lui. Pana cand Laurentiu va da o “cautare pe anumiti termeni” si va observa cine “infloreste” o informatie, acea informatie va fi deja istorie si intre timp va fi bombardat de alte informatii. Va dori sa tina pasul si foarte probabil va abandona deja “vechea” informatie.
In valtoarea de informatii, in timpul scurt de analiza a unei informatii, foarte usor se pot strecura neadevaruri. Si cred ca la acest lucru face referire Florin Ardelean cand spune “Cel mai sfruntat, dar şi credibil se minte „live”.”
Cred ca suntem cu totii de acord ca actul educational este din ce in ce mai precar iar acest lucru coroborat cu explozia de informatii venita prin diverse medii de comunicare, este un factor important pentru dezorientarea in care se afla cei mai tineri dintre noi.
Desigur, jurnalismul online are si meritele lui dar cred ca vom plati un pret cam mare. Cred ca jurnalismul online este doar o transformare a ceea ce numim jurnalism clasic, e vorba despre o schimbare a canalului de comunicare cu lucrurile bune si rele pe care acest lucru le implica. Oamenii comunicau si inainte de Gutenberg.
Magus
28 Jun 08 at 1:16 am