Alexandru Seres

GUEST POST. Admirabil. Toată lumea e plecată la mare, la munte, prin străinătăţuri, doar Dan îşi mai bate capul cu curva asta. De politică vorbeam, fireşte.

Dan-Liviu Boeriu

dan.boeriu@gmail.com 

S-a iscat o mare vâlvă în jurul anunţului potrivit căruia nimeni alta decât celebra, talentata, oau!, sexoasa Oana Zăvoranu va candida pentru Camera Deputaţilor într-o circumscripţie din Bucureşti. Între două ştiri cu sinistraţi şi una puternică în care preşedintele Băsescu îl face “imbecil” pe un ministru (fără să-i dea, fireşte, numele), vestea candidaturii neliniştitei Oana a căzut ca un duş rece pe spinarea înfierbântată a oricărui votant cu simţ civic.

Trebuie să mărturisesc că nu-mi place Oana Zăvoranu. “Stilul” dumneaei, aflat la limita dintre ţâfnos şi vulgar, dintre enervant şi drăcesc, e de natură s-o facă indezirabilă unui tip aşezat ca mine. N-aş avea, în schimb, nimic împotrivă să avem în Parlamentul României primul “deputat cu tatuaje”, aşa cum, gazetăreşte, au catalogat-o cotidianele. Dacă e ceva de reproşat acestei guriste cu buze cărnoase, nu e nicidecum tatuajul inestetic, ci lipsa completă a forţei argumentative, precum şi o anume ignoranţă agresivă. E adevărat că, auzind-o vorbind, e imposibil să nu observi că doamna cu pricina se exprimă niţeluş mai bine decât majoritatea parlamentarilor noştri de azi. Însă nu totul stă în formă. E foarte obositor să constaţi că, după 20 de ani de libertate a opţiunii, românul arhetipal e încă obsedat de estetic, în detrimentul fondului, atunci când vine vorba despre reprezentanţii neamului. E suficient să-mi aduc aminte despre interminabilele discuţii din 2004, în care diverşi tâmplari fără dinţi încercau să mă convingă că Băsescu “n-are faţă” de preşedinte. Ei bine, Oana are faţă de deputat, orişicât!

Motivul pentru care C.V. Tudor a ales-o pe Oana Zăvoranu să reprezinte P.R.M.-ul la următoarele alegeri e numai la prima vedere ambiguu. Personajul Oana Zăvoranu închide în el toată galeria de frustrări cu care partidul-gargară ne-a obişnuit în trista-i existenţă. Oana Zăvoranu e actriţă de mâna a şaptea cu acte în regulă, cântăreaţă afonă, îşi urăşte duşmanii, vorbeşte apăsat ca o precupeaţă harnică, n-are greţuri când vine vorba despre a-şi înjura mama în direct pe un post naţional, se ia la trântă cu oricine-şi permite să-i critice stilul de viaţă, e purtătoare de steag, neînfricată, cu frică de Dumnezeu şi cu ghioaga în poşetă. E, de fapt, un Vadim mai tânăr, cu fustă scurtă şi cu ţâţe siliconate. Mai trebuie doar instruită la şcoala conspiraţiilor internaţionale, a evreilor hrăpăreţi, a homosexualilor păcătoşi, a ţiganilor hoţi şi, cum altfel?, a ungurilor iredentişti. După asta, va fi gata de atac, într-un parlament în care ea ar putea da replica unor Sever Voinescu (după părerea mea, unul dintre cei mai buni jurnalişti-comentatori din România) ori Adriana Săftoiu…

Nu mă deranjează simpatiile personale ale celor care întocmesc listele cu candidaţii pentru alegerile din toamnă. Vadim Tudor e liber s-o prefere pe Oana Zăvoranu, la fel cum Boc are voie să creadă că la Bucureşti, sectorul 5, un candidat bun ar fi fotbalistul Ilie Dumitrescu. Îngrijorătoare în toată această ecuaţie e lipsa respectului pentru votant. După ce ani de zile a trâmbiţat peste tot că Parlamentul e plin de inculţi şi oameni de nimic, Vadim Tudor ne-o propune, drept remediu, pe Oana Zăvoranu. După ce ne-a împuiat capul cu iresponsabilitatea de care dă dovadă primul-ministru în alegerea oamenilor care să ocupe funcţii ministeriale, Emil Boc voia să ni-l trimită pe băncile Parlamentului pe Ilie Dumitrescu. Adică, ne preocupă soarta ţării, în calitatea noastră de opozanţi ai odiosului regim Tăriceanu, dar vă vom aduce la toamnă mahalagioaice turbulente şi fotbalişti inimoşi. Cerem, la o adică, profesionalism din partea Guvernului, dar vă propunem actriţe de telenovele şi maeştri ai balonului!

Această schizofrenie estivală e, oarecum, explicabilă. La primul vot uninominal post-decembrist, şefii de partide sunt la fel de debusolaţi ca alegătorul conştiincios. Alegerea e, şi pentru ei, dificilă, în lipsa unui precedent liniştitor. Un lucru e cert: votul din toamnă va sparge toate tiparele logicii şi ale bunului-simţ. Vom înlocui agramaţii cu şi-mai-agramaţii, corupţii cu vedete ale şoubizului, dinozaurii grei cu căprioare perplexe. Astfel încât, dacă ar avea vreo şansă la un mandat de parlamentar (dar, din fericire, nu are), aş striga fericit, în picioare şi aplaudând ritmic: “Zăvoranu, te iubim, / Că ca tine nu găsim!”.