Alexandru Seres

Manifestare de tradiţie a vieţii culturale orădene, Zilele Revistei Familia au ajuns la cea de-a XVIII-a ediţie, desfăşurându-se în perioada 24-25 octombrie.

Festivitatea de deschidere are loc la Casa de Cultură a Municipiului, vineri, de la ora 17, cu decernarea premiilor revistei Familia, urmată de un recital de poezie din creaţia invitaţilor. Sâmbătă, de la ora 10.30, în aceeaşi locaţie, se va desfăşura colocviul “Istoriile literare şi revizitarea literaturii române contemporane”.

Printre invitaţii acestei ediţii se numără Simona-Grazia Dima, Minerva Chira, Simona Popescu, Alexandru Cistelecan, Aurel Pantea, Vasile Dan, Alexandru Muşina, Gheorghe Mocuţa, Ion Bogdan Lefter, Horia Ursu, Ion Mureşan, Octavian Soviany, Miruna Vlada, Liviu Apetroaie, Călin Ciobotari, Ioan Milea, Daniel Vighi, Nichita Danilov, Crăciun Călin, Romulus Bucur, Adrian Lăcătuş.

E în plină desfăşurare campania de plantări de toamnă, iniţiată de Primăria Oradiei. În cadrul acesteia, Orlando Balaş, consilierul primarului Ilie Bolojan, a invitat presa orădeană să participe şi ea. Dar fiindcă şi mulţi dintre bloggerii orădeni se consideră ca facând parte din presă, le transmit şi lor această invitaţie, la sugestia lui Orlando.

“Vă invit – neoficial, dar foarte serios – la o plantare de început de zi şi de săptămână.

Luni dimineaţa (20 octombrie), la ora 9, vă aştept în faţa restaurantului Vandana (Decebal x Progresului) cu puieţi şi unelte de plantat. Să plantăm câte un copac (măcar) fiecare participant. Va trebui inclusiv să săpăm gropile (pentru puieţi). Dacă e pământ mai tare, avem şi târnăcoape.

Dacă va ploua, contramandăm pentru o altă zi care vă va fi anunţată din timp.”

GUEST POST. Adrian pune punctul pe i: moartea lui George Emil Palade, singurul român care a luat Nobelul, a trecut aproape neobservată.

Adrian Gagiu

http://adriangagiu.romblog.ro/

De curând au murit marii actori Ştefan Iordache şi Paul Newman. Emoţie, ştiri, reportaje, rememorări, vorbe, dări cu părerea etc. Apoi a murit George Emil Palade. Nu Cornel Palade, căruia îi dorim sănătate şi umor, ci singurul român laureat al Premiului Nobel (în 1974). Mă rog, român stabilit în SUA din 1946 şi căsătorit cu fiica lui Malaxa, ceea ce-l făcea de două ori antipatic pentru regimul comunist. Dar acum, în afară de anunţul decesului său, nici o reacţie. 
Băăă, e Premiul Nobel! Singurul de-al nostru! Eh, ce contează… La ce echipe a jucat Palade ăsta? Câte milioane de euroi a făcut?

Uite, omul ăsta putea să ne fie un model. Nu numai pentru că şi-a văzut de ştiinţă, nu de carieră (aviz impostorilor, se ştiu ei), ci pentru ţinuta şi ştaiful intelectualului de modă veche pe care chiar şi subsemnatul l-a mai apucat prin unele ecouri ce mai supravieţuiau în uniformizarea comunistă. Evident, nu l-am cunoscut pe profesorul Palade, dar i-am cunoscut pe discipolii lui, de exemplu pe soţii Nicolae şi Maya Simionescu, care conduceau Institutul de Biologie Celulară de lângă Facultatea de Biologie din Bucureşti pe timpul studenţiei mele, în anii din jurul aşa-zisei Revoluţii. Sau pe profesorul Nicolae Cajal, la ale cărui cursuri de microbiologie asistam, îmbiat de prieteni de la Medicină fascinaţi şi ei de spontaneitatea şi echilibrul discursului bătrânului profesor. Sau pe profesoara mea de microbiologie, Victoria Herlea. Sau pe profesorul Doru Georg Mărgineanu, de biofizică, primul meu îndrumător la lucrarea de licenţă (primul, fiindcă între timp a fugit în Belgia). Sau pe colaboratorii lui de la Institutul de Ştiinţe Biologice, pe mâna cărora am intrat apoi (cercetătorii Horia Vais şi Constanţa Rucăreanu). Sau pe profesorul Nicolae Toma, de citologie vegetală, om suspicios şi sarcastic, de altfel, dar fascinant şi, cred, unic ca dascăl fiindcă în cursul lui nu dădea concluzii mură-n gură pentru memorie, ci înşira rezultate experimentale şi ipoteze ale diferiţilor cercetători, replicând stimulator că poate noi vom fi aceia care vom stabili versiunea reală. Ce vremuri…

Pe scurt, ideea e că aceşti oameni şi alţii ca ei, deşi nu erau toţi din aceeaşi generaţie, aveau ceva în comun. Prestanţa naturală, neostentativă, pe care ţi-o dă inteligenţa folosită pentru aflarea adevărului. Asta i-a făcut respectaţi şi apreciaţi inclusiv de studenţi, deşi erau severi, dar nu cu aroganţa şi sadismul unor profesori comunistoizi mai mult sau mai puţin ridicoli care dădeau din gură şi stresau lumea, fiindcă ţinuta nu se învaţă la şedinţele de partid. Iar azi tembelizarea nu mai e doar politică, ci şi prin carierism inclusiv academic, prin economia mai mult sau mai puţin subterană, prin divertismentul subuman şi mai numiţi şi voi în continuare altele. Cât se investeşte acum la noi în cercetare? Nu numai bani, ci şi interes şi respect?

Noapte bună, domnule profesor.

GUEST POST. Nu e prima oară că bucureştenii vin la Oradea cu un spectacol prost, crezând că provincialii de noi înghiţim orice. Şi nu e prima oară că primesc o cronică defavorabilă, în ciuda faptului că pe scenă evoluează Maia Morgenstern. Cu părerea lui Lulu şi Caragiale ar fi de acord.

Lucian Cremeneanu

www.cremeneanu.ro

Caragiale nu se plictiseşte deloc în mormânt. Stă pe spate şi râde de noi în fiecare secundă, cu genialitatea sa enervantă. Considerat român de frunte tocmai de personajele de care făcea mişto, a scos în evidenţă tot ce e mai burlesc, mai vulgar şi mai viciat în noi. Faptul că scrierile sale sunt actuale şi astăzi este, pentru autor, un succes personal şi o continuă reconfirmare. Pentru noi însă, actualitatea personajelor şi a  situaţiilor este o notă atât de proastă, încât, de ciudă, ar trebui să-l interzicem în şcoli.

Când Caragiale urcă pe scenă, situaţia devine şi mai periculoasă. Oamenii de teatru sunt în febra remixurilor şi actualizează la greu tot ce prind. Se ia personajul, se târăşte de urechi pe scenă şi se aduce în zilele noastre. Sigur, hainele se vor murdări, omul va urla şi va sudui, dar tocmai asta ne trebuie. „Asta vrea publicul” devine pretextul artistic pentru orice porcărie a unui teatru din Capitală, care umple o sală de provincie cu umor  de oteve şi Vacanţa Mare.

Maia Morgenstern a jucat foarte bine un rol scris prost, special pentru mahala. A dat din cur, ne-a arătat chiloţii, a dezvoltat trei personalităţi concomitent şi a reuşit să fie enervantă. Aşa cerea rolul. Noi, fără pungoiul de popcorn în braţe, deci cu mâinile libere, am aplaudat-o. Gyuri Pascu a cules jumătate dintre aplauzele spectacolului încă de la primii paşi pe scenă. Apoi a făcut partitură de Divertis şi a cântat hip-hop. Iar am râs. Ceilalţi de pe scenă au vorbit urât unii cu alţii, au urlat isteric şi s-au ameninţat cu lopata şi pistolul, până am înţeles din ce pricină erau nervoşi: din cauză că aşa cerea rolul. Şi din cauză că aşa-i românul.

La sfârşit am aplaudat în picioare doar pentru că mă îndreptam spre ieşire, încercând să uit un spectacol care m-a agresat de la un cap la altul. În drum spre vinul izbăvitor de după, cel care avea să-mi salveze seara, m-am gândit că piesele lui Caragiale trebuie îndulcite, nu încărcate artistic cu prostie, răutate şi agresivitate de personaj. Suntem şi aşa plini de ură. E un stil în care nu mă regăsesc deloc. Agresivitatea se dă la liber pe stradă, la semafor, la TV. Agresivitate se găseşte din plin pe stadion, în magazin, şi în tramvai. Dar, pentru numele lui Caragiale, vă implor daţi-o jos de pe scenă!

Sfârşitul acestei săptămâni înseamnă şi finalul Toamnei Orădene, cu Ziua Oraşului. Pentru cheflii, concerte în parcarea din Centru, pentru nostalgici, aniversare 40 de ani Metropol, la Casa de Cultură a Sindicatelor. Şi, bineînţeles, focuri de artificii pentru toată lumea. 

PROGRAMUL

manifestărilor dedicate „Zilei Oraşului Oradea”

12 octombrie 2008

Orele 10,oo – Primăria Municipiului Oradea – sala Traian Moşoiu – şedinţa solemnă a Consiliului Local

• - cuvânt de deschidere – primarul municipiului Oradea, Ilie Bolojan
• - prof. univ. dr. docent Viorel Faur – „Realităţi politice bihorene anterioare Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918;
• - comandor dr. Marian Moşneagu – „Simpatia populaţiei bihorene faţă de armata română în momente decisive pentru istoria oraşului Oradea”
• - Editura Arca – lansare de carte „Istoria oraşului Oradea”, ed. a II-a.

Orele 12,30 – ceremonii militare publice de depuneri de coroane şi jerbe de flori la statuia Ostaşului Român, Casa Memorială Aurel Lazăr şi statuia Aurel Lazăr.

Orele 19,oo – parcare Str. Independenţei – concert în aer liber

• - Hotel FM
• - Giulia
• - Hi-Q

Orele 19,30 – retragerea cu torţe a militarilor din Garnizoana Oradea pe traseul: Parcul Traian – Str. Republicii – Piaţa Ferdinand – Piaţa Unirii – Str. Armatei Române – Str. Universităţii.

Orele 20,oo – Casa de Cultură a Sindicatelor – concert aniversar „Metropol” – la împlinirea a 40 de ani de existenţă.

Orele 22,oo – Piaţa Unirii – focuri de artificii.

GUEST POST. Blogând arar, Adrian a prins treptat gust. Merită încurajat…

Adrian Gagiu

http://adriangagiu.romblog.ro/

O să fiu mai activ pe blog (până la proba contrarie), că aşa-i trendi. În ţara culului, trendi e-mpărat. Pentru început, o să revelez Universului noua mea descoperire: există şi lucruri de văzut la tembelizor. Nu mă refer la Discovery, băi culţilor, ci la canalele (ce mişto sună) “obişnuite”. Poate o să fac chiar un fel de cronică TV în viitor, mă mai gândesc.

Să începem cu un film de pe HBO, un film foooaaarte neobişnuit pentru cinismul fecaloid pe care e la modă să-l exhibăm azi: “Miss Potter” (“Domnişoara Potter”). Nu pun linkuri, ca pentru leneşi, cine e curios, să-l caute. E despre o autoare de cărţi pentru copii, n-are explozii de maşini, sau super-eroi cu super-puterile anusului, care salvează lumea etc. E cu Renée Zellweger, care e de obicei meseriaşă în roluri de-astea de personaje pline de candoare, un pic duse de-acasă (mai ales în accepţia unui cocalar de succes) şi care trăiesc într-o lume a lor, aşa cum vor ele să fie şi aşa cum ea ar merita să fie: simplă, pură, sinceră, fascinantă, savuroasă. A se vedea şi “Nurse Betty”, alt film mişto, sau chiar câteva străfulgerări din alea cu Bridget Jones. A, Renée e şi o persoană interesantă, nu doar o mare actriţă. Zice ea cam aşa: “Hollywood-ul m-a învăţat multe. Aici mi-am dat seama ce nu vreau să ajung.”

La polul opus ca ambianţă, dar tot demn de văzut, “Rude Awakening” (“Trezită la realitate”), pe AXN. Aparent, un sitcom americănesc, cu episoade de o juma’ de oră (cam scurte uneori). Dar fără personaje pozitive sau în alb-negru, toţi sunt ori alcoolici, ori obsedaţi sexual, ori drogaţi, ori mame denaturate (nu, parlamentari nu sunt, nu e un serial horror). Are un umor destul de neconvenţional faţă de reţetele tâmpe cu care ne îndoapă ăştia din televiziuni, sarcastic, inteligent, destul de realist, fără paradă. A, şi e cu Sherilyn Fenn, fraţilor! O tipă superbă şi cu umor, care a fost şi prin “Twin Peaks” pe timpuri.

La bună vedere! Data aviatoare poate vorbim despre desenele animate bune (Bugs, Daffy, American Dad, Futurama) şi nebune (Scooby Doo, Powerpuff Girls şi alţi monştri cretini care tâmpesc copiii de azi).

Membrii trioului Sarik Peter (Sarik Peter - pian, Frey Gyorgy - chitară bas, Berdisz Tamas – tobe) au dobândit un loc prestigios în lumea muzicală a jazzului din Ungaria. Performanţa artistică a trupei se încadrează în cele mai ridicate standarde ale muzicii de jazz, combinând melodicitatea şi concepţia ritmică într-un mod inedit.
Trioul a luat fiinţă în 2007, membrii acestuia fiind deja personalităţi marcante şi consacrate ale primei linii din lumea jazzului. Numeroasele premii, dobândite de fiecare membru, pe parcursul anilor, oglindesc valoarea incontestabila a acestui trio. Piesele – Ways, Stream, In the street, compuse de Sarik Peter, au intrat în finalele unor renumite concursuri de compozitori de peste ocean (SUA şi Marea Britanie).
Trupa aflată în turneul de prezentare al noului lor album Better Tomorrow va poposi şi în oraşul nostru pe data de 7 octombrie 2008, concertul având loc la ora 20.00, în Jazzlandul din cadrul asociaţiei Posticum de pe strada Teiului nr. 26, în program fiind incluse compoziţii proprii de pe noul album.

Toamna Orădeană continuă în acest weekend (3 – 5 octombrie) cu Târgul Pălincarilor, care se va desfăşura în Parcul Nicolae Bălcescu.

TÂRGUL PĂLINCARILOR 

03 octombrie

Ora 16,oo – deschiderea târgului

Ora 19,oo – spectacol în aer liber – grup vocal folcloric  „Lioara” (Şcoala de Arte Francisc Hubic)

                   – Marius Drăgan

04 octombrie

Ora 17,oo – spectacol în aer liber – Meda Music

                  – program folcloric

05 octombrie

Ora 16,oo – spectacol în aer liber – grupul folcloric „Feciorii Bihorului”

                   - Ansamblul folcloric Bălnaca

                   – Ansamblul folcloric „Nuntaşii Bihorului”

Ca în fiecare an, numărul dublu, pe lunile iulie-august, al revistei Familia vine cu o consistentă selecţie de proze, care include câteva semnături de prestigiu ca Paul Goma, Nicolae Prelipceanu, Radu Ţuculescu, dar şi cunoscuţi scriitori orădeni – Florin Ardelean, Traian Ştef. Secţiunea de poezie nu e nici ea neglijată, printre poeţii din zodia Leului figurând Şerban Axinte, Linda Maria Baros, Dan Coman, Mihail Vakulovski, Mihai Vieru, Miruna Vlada şi Gheorghe Vidican.

Ancheta Familiei intitulată “Literatura pe ecran(ul minţii” pune în balanţa dezbaterii cartea şi filmul, cu intervenţii pe tema controversată a ecranizărilor din partea lui George Arion, Magda Danciu, Marian Coman, Michael Haulică, Radu Pavel Gheo, Tudor Călin Zarojanu şi alţii.

O interesantă prezentare a destinului urbanistic şi peisagistic al Pieţei Unirii din Oradea face Aurel Chiriac, cu un bogat material iconografic acoperind perioada 1860-2008.

Ca de obicei, rubricile ţinute de Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Alexandru Vlad, Vasile Dan, Mircea Morariu şi Adrian Gagiu contribuie la atractivitatea revistei.

Editorialul acestui număr, pe tema controversei iscate recent în jurul activităţii ICR şi a preşedintelui ei H.-R. Patapievici îl puteţi citi aici.