Alexandru Seres

Prezent la Oradea cu un prilej prozaic, ţinând de servituţile mediului academic, profesorul universitar braşovean Andrei Bodiu a împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură, întâlnindu-se în după-amiaza zilei de 25 februarie şi cu publicul orădean, de astă dată în calitate de scriitor, la invitaţia conducerii Facultăţii de Litere şi a Revistei Familia.

Întâlnirea cu poetul Andrei Bodiu s-a desfăşurat într-o atmosferă destinsă, deloc academică, propice dialogului dintre autor şi publicul prezent, format în mare parte din studenţii Facultăţii de Litere de la Universitatea din Oradea.

Poetului Ioan Moldovan i-a revenit sarcina de a vorbi despre trăsăturile lirismului lui Andrei Bodiu, „un poet adevărat, un poet autentic şi un poet fermecător”, care deşi scrie despre „oboseala de a fi”, „are un har de a înveseli realitatea imediată, printr-o privire ironică”.

Marius Miheţ a prezentat pe scurt câteva dintre studiile critice ale lui Andrei Bodiu, Direcţia 80 în poezia română, Şapte teme ale romanului postpaşoptist, precum şi micromonografia Mircea Cărtărescu, insistând însă mai ales asupra singurului roman scris până acum de universitarul braşovean, Bulevardul Eroilor (Editura Paralela 45, 2004), din care a şi citit, spre delectarea audienţei, câteva fragmente.

Criticul Ion Simuţ, care a făcut şi oficiile de gazdă, nu a omis să amintească celor prezenţi faptul deloc lipsit de importanţă că „Andrei Bodiu a intrat istorie – adică în Istoria critică a literaturii române a lui Nicolae Manolescu”.

Ultimul cuvânt l-a avut desigur autorul, care a citit câteva dintre poemele din cel mai recent volum al său, Oameni obosiţi, însoţindu-le cu descrierea împrejurărilor – unele pline de haz – în care au fost scrise. În dialogul ulterior, Andrei Bodiu a răspuns numeroaselor întrebări venite din public, dezvăluindu-se drept un interlocutor plin de farmec şi de umor.

Ion Simuţ, Andrei Bodiu, Ioan Moldovan şi Marius Miheţ (Foto: Al. Seres)

Am scris în mai multe rânduri despre virulenţa cu care se desfăşoară campania antifumat, condamnabilă pentru felul în care fumătorii sunt culpabilizaţi, puşi la zid, văzuţi ca nişte infractori. H.-R. Patapievici (nefumător) are acum în Evenimentul Zilei un articol în care sesizează fondul problemei (Duşmanii libertăţii).

Fumătorii au devenit, prin consensul tuturor militanţilor progresişti, cea mai persecutată minoritate din toată lumea civilizată şi singura care nu poate invoca în apărarea ei nicio lege. Este persecuţia perfectă.

(Mulţumesc lui Dan Boeriu pt semnalare)

… file de poveste  :)