Radu Enescu – 15 ani de la moarte

Radu Enescu k 

Radu Enescu cimitirAdevărul, drumul şi călătoria spre adevăr

După cum un călător se poate rătăci în peregrinările sale, tot aşa filosoful poate greşi. De aceea adevărul, drumul şi călătoria spre adevăr nu sunt posibile fără proclamarea dreptului la eroare. Sedentarismul mintal, satisfăcut în propria-i suficienţă placidă, nu greşeşte: genialitatea, însă, dimpotrivă. Desăvârşiţi în prostia lor, proştii nu comit erori. Dar nici nu împing înainte măcar cu un milimetru progresul cunoaşterii.” (Radu Enescu, Ab urbe condita)

Orice om, şi cu deosebire unul care a trăit în atmosfera rarefiată a spiritului, este mai mult decât gesturile şi cuvintele sale, întâmplătoare şi deci efemere; ceea ce semenii săi pot să vadă şi să priceapă din frământările lui e doar vârful aisbergului. Azi, când se împlinesc 15 ani de la moartea lui Radu Enescu, la ora 18, la Muzeul “Iosif Vulcan”, în cadrul Saloanelor Revistei “Familia”, se va ţine un simpozion comemorativ Radu Enescu – 15 ani de la moarte.

De la ora 17.00, la mormântul scriitorului din Cimitirul Rulikowski, vor fi depuse jerbe şi coroane de flori. Sunt invitaţi toţi cei care păstrează o amintire frumoasă celui care s-a stins din viaţă la 23 iulie 1994 şi care simt nevoia sufletească să-i evoce personalitatea.

Radu Enescu 3

This entry was posted in Blognotes, Ştiri de actualitate and tagged , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Radu Enescu – 15 ani de la moarte

  1. Pingback: Vorbe memorabile (31) « La Rotundu

  2. theo says:

    “Orice om, şi cu deosebire unul care a trăit în atmosfera rarefiată a spiritului, este mai mult decât gesturile şi cuvintele sale, întâmplătoare şi deci efemere.” Ati avut dreptate, domnule Seres – la simpozionul care s-a tinut la muzeul Iosif Vulcan toti vorbitorii s-au referit la amanunte de natura biografica, fara sa aminteasca mai nimic despre opera lui Radu Enescu. Au vazut doar “varful aisbergului”…

  3. Nu am avut onoarea sa-l cunosc pe Radu Enescu, dar l-am descoperit ca autor de foarte tinar – ma refer, desigur la tineretea mea! – si am ramas si acum legat de cartile sale. Dl. Theo spune ca la simpozionul comemorativ opera a fost ocolita. Poate e firesc data fiind imprejurarea, dar sper ca ea continua sa germineze in mintile celor mai tineri. Dumnezeu sa-l odihneasca!