Give Peace A Chance, ediţia a XV-a – Oradea, Palatul Baroc, 6 august 2009. Mulţi participanţi şi puţin spirit. A început înainte de a începe, a fost prea lung, am plecat înainte de a se termina. Cei care au fost buni, au fost grozavi. Ceilalţi au fost la Hiroshima.
PS: Toată stima pentru Episcopia Romano-Catolică, cea care a pus la dispoziţia organizatorilor curtea interioară a Palatului Baroc, amfiteatrul din parc fiind impracticabil. Şi pentru Aurel Chiriac, directorul Muzeului Ţării Crişurilor, care a pus o vorbă bună…
UPDATE: O cuprinzătoare şi pertinentă cronică a evenimentului, aici.
UPDATE2: Lilişor a postat şi video cu We Are The World.
Pingback: MuzicadeVest.ro » Blog Archive » Hirosima 64
si poza cu Calin Pop… unde e ?
@Eva: Pai nu e. Titlul spune clar – cu cine am fost la Hiroshima. Cu Calin Pop n-am fost.
Raspund blogului d-lui Alexandru Seres: “Cu cine am fost la Hiroshima 2009″
– “Mulţi participanţi şi puţin spirit. A început înainte de a începe, a fost prea lung” – multi participanti invitati sa cante, desigur repertoriul lor, cu bani putini. A inceput mai repede, pentru ca habar nu au oamenii cat stres a fost pe capul nostru: ploua, nu ploua. Acest stres ne-a mancat 2 ani din viata, cel putin mie. A fost lung? In general spectacolul acesta este lung, pana seara, sa putem aprinde lumanarile… e lung pentru cei care nu-l gusta… “Cu omul care mi-e drag, locul stramt imi pare larg, cu omul care mi-e urat, locul larg imi pare stramt” – folclor. Ei.si relativitatea de care vorbea Einstein e valabila. Ne pare bine insa doar de bucuria acelor oradeni care s-au simtit bine la spectacol si au cantat cu noi atat “We are the world” cat si, in final, “Give peace a chance”. Noi ne-am facut datoria. Si o vom face in continuare. Speram ca anul viitor… consiliul local sa fie mai receptiv… In rest, si afisele (adica doar stampilarea lor)… le-am platit, cu multi bani..si multa teama, iar cei care se plimbau la 12 noaptea sa le puna in tot orasul, in numar de fix 50, ca sa nu cumva sa fim …verificati,… au fost eu si taica-meu… Dureros… dar adevarat. Multe dedesubturi necunoscute. Ne pare rau pt. ca ati simtit ca nu a fost spirit. De unde spirit in atata suferinta si batjocura? In noi, cei care am cantat, a fost. Asta e. Suntem artisti.
PS: Tata mi-a interzis sa scriu despre ce simt. Dar atata vreme cat e dreptul meu, imi voi exercita acest drept cu demnitate.
Multumesc.
Alexandrina, du-te si te.. culca, te rog. Ar fi cel mai bine pentru toti.
cam multa importanta isi da alexandrina asta, vezi doamne cine e ea…
credeti-ma, nimeni nu asculta muzica lor.. auzi “cultura”…
si “concertul” a fost sec…..
Da, cultura. Da, nu se asculta. Si? Si Van Gogh a murit in mizerie. Si? Acum e cel mai vandut pictor. Doar cei care nu fac, aia critica. Sa-i vedem ca fac ceva mai bun, mai cultural. Si mai durabil !
Eu consider ca aceste ultime doua comentarii nu exista. Eu nu pot sa cred ca exista oameni atat de goi si prosti incat sa nu inteleaga ce se inatampla in jurul lor, ce are valoare si ce nu. Si nu doresc sa ii jignesc, culmea, si oirce as spune despre cei doi ar fi infinit mai putin decat jignirea pe care si-au aduso ei insisi prin caeste cuvinte aruncate aici, din partea unui anonim si a unei Andra.
Cum din intamplare am si studii in domeniul evenimentului cultural, va garantez ca aceste atitudini prin care instrainati artistii de la voi din Oras, din Oradea, vor avea repercursiuni.