Eu, Sebastian şi Marta Petreu

Rar mi se întâmplă să fiu entuziasmat de o carte. Cu atât mai puţin de una de critică, istorie sau cercetare literară. Cel mai recent exemplu e cartea Martei Petreu despre relaţia lui Mihail Sebastian cu Nae Ionescu şi ideologia de extremă dreaptă din perioada interbelică, Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu  – Mihail Sebastian, apărută la Editura Polirom. Mi-a fost trimisă de editură la redacţia revistei Familia, probabil pentru că la începutul acestui an mai publicasem o recenzie la o altă carte a Martei Petreu, despre Cioran, apărută tot acolo. Cum sunt şi eu pasionat de scriitorii interbelici, se înţelege de la sine că am citit-o cu maxim interes (mai ales că, la vremea apariţiei Jurnalului lui Sebastian, am fost, ca mai toată lumea, fascinat şi entuziasmat). Cum noua carte a distinsei autoare clujene a generat între timp o aprinsă polemică prin revistele de cultură (şi chiar în presa cotidiană), am stat mult timp în cumpănă asupra felului în care ar trebui să abordez această carte. Rezultatul se află în numărul 7-8/2009 al Familiei, care stă să apară. Puteţi citi articolul şi pe blogul meu, în pagina de Critică literară şi eseuri. Sunt convins că Marta Petreu are dreptate şi, în cele din urmă, opinia publică va sfârşi prin a accepta această nouă perspectivă, şocantă pentru moment, asupra lui Sebastian, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul lui Cioran sau Eliade.