Un amplu interviu cu scriitorul ieşean Liviu Antonesei în Observator Cultural, realizat de Mihail Vakulovski. Mi-a atras atenţia şi fiindcă una dintre întrebări se referă la relaţia dintre gazetărie şi literatură. Cum Antonesei este nu doar scriitor, dar şi un prolific publicist, răspunsul său mi s-a părut relevant şi îl reproduc ca atare:
Cred că sînt activităţi cumva autonome, dar cu unele zone de intersecţie. Nu-mi dau seama cum stau lucrurile cu alţi autori, dar la mine publicistica de toate felurile, cercetarea ştiinţifică şi literatura par, mai degrabă, să se împace, uneori chiar să se mai şi contamineze. Am mai scris eseuri jucăuşe cu aparat de note bogat, ca şi cum ar fi fost studii ştiinţifice, am mai lăsat imaginile şi metaforele să mai zburde prin textele publicistice. A, da, jurnalistica, mai ales cea cu număr fix de semne, m-a ajutat să ajung la un fel de artă a conciziei, vizibilă şi în unele dintre textele mele literare. Deci, dacă am un stil, nu-mi este teamă că mi-l voi strica scriind articole de ziar. Pînă la urmă, cred că trăim o epocă destul de „barocă“, în care pînă şi distincţiile radicale între genurile ca atare sînt mai greu de făcut decît în epocile caracterizate printr-un oarecare clasicism.”
Poate ar fi o idee bună de anchetă printre scriitori, mulţi dintre ei fiind şi gazetari. Mai ales că, cel mai adesea, jurnalismul este desconsiderat, în raport cu arta scrisului, ca o rudă îndepărtată şi cam vrednică de dispreţ.
