Nu aveam de gând să mă exprim cu privire la prezidenţiale, dar m-a enervat o apariţie tembelizată a lui Floriiiiiiin Călinescu, transformat de la o vreme în papagal politic şi în persoana căruia văd eu întruparea electoratului idiotizat şi mitocan. Stimabilul m-a făcut să percep dintr-o dată clar şi fără echivoc de ce reprezintă Traian Băsescu un pericol pentru România (nu că aş fi avut mari dubii până acum). Trompeta perora în neştire pe sticlă împotriva “găştii de neisprăviţi” din Parlamentul României, a “slugoilor” de partid care nu vor să voteze în ruptul capului guvernul lui Băsescu. Păi de asta e periculos Băsescu: atacă fundamentele democraţiei, inducând ideea că ne putem lipsi de parlamentari, care nu sunt buni de nimic, fiind nişte neisprăviţi. Nu sunt nici eu un mare fan al parlamentarilor, dar sunt un adept al parlamentarismului. Iar când văd cum oamenii se lasă prostiţi de ideea asta cu reducerea numărului parlamentarilor şi desfiinţarea sistemului bicameral în favoarea unei “mari adunări naţionale”, începe să mi se facă teamă.
Aseară l-am văzut şi pe Traian Ungureanu, unul dintre cei mai inteligenţi gazetari pe care îi are România, bâlbâindu-se penibil în imposibila apărare a ideilor băsescului. Întâi mi s-a făcut milă de el, pe urmă mi-a trecut. Nu m-am putut împiedica să nu mă gândesc la zelul cu care intelectualii îi ridicau pe vremuri statuie lui Ceauşescu.
În concluzie, vă recomand să vizitaţi site-ul Pemarecuel. Aveţi două ferestre – aruncaţi-l pe mariner pe care dintre ele vă îndeamnă inima.
Pingback: Politice (11) « La Rotundu