Eu zic că “Cronică de familie” bate “Moromeţii”
A apărut şi volumul doi din Cronică de familie, cu Jurnalul Naţional. Din câte am putut constata, romanul lui Petru Dumitriu a provocat destulă vâlvă pe net, fiind întâmpinat cu entuziasm, reluându-se însă şi mai vechile acuzaţii de realism socialist. L-am citit în urmă cu zece ani şi nu am simţit aproape defel că ar fi ideologizat. Nu am constatat nici tezism, nici falsitate ; doar un uriaş talent de prozator, forţă epică aproape ca la Rebreanu şi, desigur, artă de portretist de cea mai înaltă clasă.
Mărturisesc că nu pricep de ce se feresc criticii noştri atât de tare să aşeze cartea lui Petru Dumitriu la locul pe care-l merită în literatura română. Marin Preda e ridicat pe un piedestal mult prea înalt, nu are nici pe departe complexitatea lui Dumitriu – iar în ce priveşte meşteşugul literar, e aproape un ageamiu pe lângă el. Ce dacă a făcut pactul cu diavolul roşu? Parcă era vorba că autonomia esteticului e deasupra celorlalte criterii – nu asta susţine până şi Manolescu în Istoria sa? Dar tot el uită cu desăvârşire de principiul clamat, atunci când vine vorba de Dumitriu (ba chiar şi de Preda). Una vorbim şi alta fumăm, nu-i aşa?
Concluzia mea: Cronică de familie bate Moromeţii ! Pe lângă fresca uriaşă a lui Dumitriu, romanul lui Preda e o carte de vacanţă. Săptămâna viitoare, volumul trei (şi ultimul) al celui mai bun roman postbelic, realist-socialist ori ba! Nu-l rataţi.
Si eu prefer Cronica de Familie in defavoarea Morometii. Pe langa faptul ca sunt fascinata de viata nobilimii si a taranilor, am si alte motive mai … “estetice”. Sa spunem doar ca nu mi-a placut sa citesc injuraturi grosolane intr-o carte. Am o repulsie fata de textele cu vulgaritati.
lilisor
5 Nov 09 at 11:32 am
Dincolo de literatura(eu il prefer pe “frustul” Preda)a fost interesanta si relatia lor, a existat o prietenie dar si o rivalitate mai mult decit literara.
Eugen Simion a scris o carte foarte buna de convorbiri cu poeta Aurora Cornu, prima nevasta a lui Preda(si alta cu Dumitriu insusi), care povesteste printre altele si despre tinarul Petru Dumitriu.
luc
6 Nov 09 at 4:45 pm
@luc: Apropo de rivalitate – Ion Vartic spune în prefaţa cărţii că Marin Preda (şi alături de el, Eugen Barbu) era complexat din cauza lui Dumitriu – şi chiar obsedat de el. Dar asta e… literatură, ce-a fost a fost (păcatele tinereţii) iar ce rămâne este o carte extraordinară, care va dăinui.
Alexandru Seres
6 Nov 09 at 6:44 pm
O carte exceptionala, scrisa cu mult talent, poate cel mai bun roman beletristic romanesc.
Dan
27 Nov 09 at 3:26 am