(Desigur, folosesc cuvintul superficialitatea in sesn eufemistic, ca sa nu mai complic replicile noastre cu alte cuvinte inoportune.)

Vad ca ati mai introdus in discutie INCA un parametru referitor la persoana mea: placerea imensa pe care as experimenta-o atunci cind ma ascult vorbind.

Evident (iarasi discutia despre evident!), nu aveti de unde sa stiti care sint placerile mele si cit de mari ar fi ele.

Dar daca puneti in discutie ideea ca as vorbi si as tot vorbi (si ma ironizati ca nu as avea cumva ascultatori), fac urmatoarele precizari:

1. Discursul meu public (pe site-urile pe care le am, pe blogguri (scriu des pe 2 bloguri, dar am peste 50, 6 ani si jumatate am trimis cel putin 3 newslettere saptaminale, de 7 ani editez o revista electonica de cultura religioasa, cultura religioasa si cea muzicala lipsesc multor intelectuali romani) e evident (!) sub posibilitatile mele de exprimare. Un motiv este evident: doresc in primul rind sa fiu UTIL si abia apoi sa-mi exhib talentele.

2. De peste 7 ani am destule semnale ca sint ascultat. Iata ce scria Alex. Leo Serban (critic de film) in urma cu citiva ani:

“Fara LiterNet n-as avea o Revistă a presei, la zi si la scara, cum e cea facuta de Alin Cristea… Citi avem timp sa parcurgem site-urile tuturor publicatiilor, ca sa avem o idee de ce va sa zica, virgula, Cultura?! Alin Cristea este furnica mereu treaza care filtreaza, filtreaza, filtreaza…; o face asa, de-un pamplezir, de-un paregzamplu si eu, unul, am mare incredere in gustul sau. Revista lui Alin este un soi de memorie condensata a efemerului jurnalistic – paginile aurii ale gesturilor noastre recente: esti in ea, deci existi!”

Mai amintesc doar faptul ca am fost invitat sa comentez filme impreuna cu spectatorii la Casa Studentilor din Iasi de vreo 3 ori, de vreo 3 ori la Cluj (de 2 ori la Cafeneaua Quo Vadis), de vreo 5 ori la Biserica Providenta din Nufarul (Oradea).

Inainte de a arunca in public ironii ieftine, faceti-va mai intii temele si, desigur, verificati datele de care dati pe Internetul asta mare.

Eu am scris la SUBIECT, despre mall-ul cultural propus de Alexandru Seres.

De ce oare trebuie sa fac aceste precizari despre persoana mea?

Domnule Dan-Liviu Boeriu, aveti capacitatea intelectuala si disciplina necesara pentru a discuta la subiect? Eu intuiesc ca da.

Oamenii mari discuta idei, oamenii mici discuta oameni.

Eu n-aş vrea să vă întrerup transa şi nici să vă scutesc de plăcerea imensă pe care o experimentaţi atunci când vă ascultaţi vorbind. Aşa că vă doresc un week-end plăcut şi la cât mai mulţi ascultători! Ar fi păcat să vă irosiţi într-atâta nativul dv. talent…

Eu unul as zice ca e evident lipsita de bun gust.

Dar s-ar deschide iarasi discutia despre ce este… evidentul.

Domnule Alexandru Seres, pe blogul dvs. se practica si scuze pentru asocierea numelui cuiva cu o chestiune ilegala / imorala / care ingrasa?

“Si daca toti oradenii sunt de o moralitate indoielnica si nu le oferi o alternativa, ce rezolvi? Sau cum vezi tu alternativa asta? Sa darami hypermarketurile si mall-urile? Sa ridici oamenii de pe strada si sa-i duci cu japca la biserica?”

La astfel de rataciri (de la subiectele discutiei prin metode ieftine), nu putem avea prea multe alternative de dialog decit să speram că unii se vor maturiza, totuși, cindva.

Insist asupra dimensiunii ETICE, care nu inseamna “cu japca la biserica” sau “sa darimi hypermarketurile si mall-urile”.

Aspectul ETIC este zilele acestea in centrul atenriei publice in Romania. Nu mai conteaza activitatea politica a lui Traian Basescu sau a lui Mircea Geoana, nu mai conteaza prea mult criza financiara, ceea ce oamenii se intreaba peste tot are de a face cu gestul unui candidat la presedintie.

Daca e adevarat, atunci oamenii sanctioneaza gestul candidatului la presedintie. Sanctiunea este in numele unui standard ETIC.

Daca nu e adevarat, atunci oamenii sanctioneaza gestul celor care au realizat trucajul si mizanscena mediatica. Sanctiunea este in numele unui standard ETIC.

De ce atita atentie pe standardul ETIC, daca de fapt noi am avea nevoie de Autostrada, Hypermarket, Mall Cultural?

Intrebarea nu este deloc retorica. De fapt chestiunea ETICA e in centrul marilor realizari ale CULTURII.

S-a intimplat ca am fost prezent (ai am facut poza pe care am pus-o pe blog) in centrul orasului nostru intr-o zi cind primarul si-a parcat masina pe trecerea de pietoni si a trebuit sa solicite deblocarea rotilor. Am auzit comentariile oamenilor din jurul meu. Aceste comentarii m-au durut.

Am realizat atunci foarte intens ce consecinte poate avea gestul unei persoane publice.

Zilele astea tocmai aici e batalia mediatica: atentia romanilor e distrasa de la chestiunile principale ale dezbaterii politice si indreptata spre un gest al unei persoane publice.

Da, iarasi ne plingem de imaturitatea cetatenilor romani, de incapacitatea de a participa la dezbateri (altfel decit prin bancuri si bascalie, isterie si resentiment).

Si atunci pun iarasi problema: care este rostul Mall-ului cultural FARA a avea in atentia PUBLICA marile (de)zbateri ale omenirii pe care realizarile culturale le-au avut intotdeauna in atentie?

Blogurile oradene, si nu numai, sint saturate de ton ironic si replici pseudointeligente. Cu alta ocazie am dat exemple, pe acest blog, de situatii de manifestari culturale din Oradea despre care bloggerii oradeni nu au scris.

Nu cumva discutia despre CULTURA e cantonata DOAR undeva pe palierul culturii pop?

S-avem pardon, CULTURA inseamna SI altceva decit cultura pop si fandoseli postmoderniste.

Si unul dintre motive este tocmai cel pe care l-am amintit ca se intimpla zilele astea: oamenii sint atenti la gestul unei persoane publice avind ca si criteriu un standard ETIC.

Sensibilitatea proprie cu care oamenii de cultura se apropie de evenimentele societatii (vezi filmele tinerilor regizori cu Revolutia context) poate fi benefica, tocmai pentru ca se adreseaza spiritului uman general. Ne e mai greu sa percepem nuantele juridice, politice, financiare ale evenimentelor. Dar un roman sau un film pot sa aiba un impact fenomenal asupra constiintei publice.

Asadar, m-as bucura daca as gasi o analiza despre consecintele pe care complexul Lotus le are asupra a ceea ce inseamna LOCUIRE – ce efecte de profunzime are asupra memoriei colective a cartierului Nufarul si a orasului Oradea.

In 1999 am avut ocazia sa ma relaxez, impreuna cu sotia, intr-un mall din Cambridge, o amintire plăcută pe care abia am așteptat-o să o am în complexul Lotus (sau în alt mall). NICIODATĂ nu am avut o astfel de moment de relaxare in vreun mall romanesc.

Desigur, si orasul Cambridge e un oras mai deosebit.

Insa e evident ca traim in vremuri de poluare fonica, iconica, ideatica, ca sintem, cum spunea Baudrillard, un teoretician al postmodernismului, niste ecrane, care absorbim, dar nu producem reflexii.

Si, tot pe francez il citez, sintem niste obezi din cauza suprasaturarii cu multiplele oferte ale societatii, de nu mai stim ce sa alegem din ele.

Or fiinta umana are alte coordonate existentiale, trebuie sa le dobindeasca cumva.

Nu cred ca e nimic anormal sa fiu mai interesat de oamenii de cultura din Oradea (chiar daca asta inseamna uneori un batrinel care scrie poezii intr-un apartament cu o camera, am locuit mai multi ani in bloc cu Ion Davideanu, fara sa stiu cu ce se ocupa) decit de spatiile de cultura.

INTOTDEAUNA spatiile sint rezultatul gindirii si actiunii OAMENILOR, la fel cum legile (bune) sint facute de oameni.

Ca sa nu mai vorbesc ca spatiile esterioare nu sint atit de importante ca si SPATIUL INTERIOR.

Nu pot decit sa-mi exprim ingrijorarea ca exista mult prea mult interes pentru spatii exterioare si mult prea putin interes pentru innobilarea spatiului interior.

Legat de faptul ca merge in pierdere, nu stiu ce sa zic…probabil. Asa cum am spus, cultura nu e un domeniu foarte profitabil. La Kronos Quartet biletul a costat intre 27 si 45 de lei si n-au fost 200 de oameni in sala. Pe ideea asta poate ca si “mall-ul nostru cultural” va merge in pierdere.

Si sa fim seriosi vis-a-vis de nestiinta administrarii si renovarea teatrulu. Eu nu cred in neputinta ci in rea-vointa, dezinteres si in lipsa unui raspuns multumitor la intrebarea “mie ce-mi iese?”