Archive for the ‘GUEST POST’ Category
Sfaturi pentru sfârşitul lumii
GUEST POST. Sfârşitul lumii n-a venit, dar cum niciodată nu e prea târziu, Adrian vine cu oareşce sfaturi legat de chestiune. La fel de serioase ca şi temerile privind găurile negre care ameninţă să înghită Pământul.
Adrian Gagiu
Am scăpat şi de sfârşitul lumii şi am observat că toţi suntem bâtă la fizică, inclusiv ziariştii avizi de senzaţional care ne speriau cu acceleratorul de particule de la CERN (ce surpriză). Un sait (or should I say site?) cu articole din presă s-a gândit ca pentru orice eventualitate să ne recomande ce avem de făcut înainte de sfârşitul lumii ca să nu trăim degeaba. Bine că primim sfaturi, că uite, de frica sfârşitului o tânără indiancă s-a otrăvit şi a scăpat, o altă puştoaică i-a cerut voie mamei să facă sex ca să n-o găsească sfârşitul lumii virgină, iar un tip era să-i mărturisească nevestei cum a înşelat-o, sperând că, dacă tot se termină lumea, asta nu mai contează.
Toamna pe plantaţie
GUEST POST. Revenit din concediu, Adrian e supărat pe multinaţionale. Sau pe sistem. De fapt, pe amândouă. Idei discutabile, dar parcă ceva adevăr tot se zăreşte…
Adrian Gagiu
Ai revenit din concediu cu forţe proaspete ca să munceşti pentru alţii? Bravo, Pătrăţel! La aproape 19 ani de la aşa-zisa revoluţie, am scăpat de tâmpenia comunismului, cu alimente raţionalizate, cenzură, cozi şi dictatură, şi am dat de tâmpenia capitalismului sălbatic, cu alimente pline de chimicale, credite pe viaţă şi propagandă mascată cu sclipici. Ce s-a schimbat? A, avem cât de cât libertate de exprimare. Dar cine ascultă când toţi vorbesc şi mai ales cine acţionează ca să (se) schimbe în bine?
Nu mă uit la Olimpiadă
GUEST POST. Mi-a trecut prin cap să boicotez Olimpiada, pe motiv de Tibet. Însă Adrian mi-a luat-o înainte, el chiar nu se uită. Pentru o mie de motive.
Adrian Gagiu
Nu mă uit la Olimpiadă. Ştiu, v-am mai spus deja asta, dar poate n-aţi notat. Deci nu mă uit la Olimpiadă pentru că pe vremea primelor olimpiade, cele din Grecia antică, războaiele erau interzise pe durata întrecerilor. Omul modern e atât de grăbit şi de multilateral dezvoltat încât le face pe toate deodată: în ziua deschiderii Jocurilor Olimpice de la Beijing au izbucnit luptele din Georgia. Aburit de promisiunile occidentale cu o viitoare aderare la NATO, guvernul georgian i-a atacat pe separatiştii cu cetăţenie rusă din Osetia de Sud, iar Rusia a atacat Georgia pentru a-şi apăra cetăţenii şi gazoductele.
Zăvoranu, P.R.M.!
GUEST POST. Admirabil. Toată lumea e plecată la mare, la munte, prin străinătăţuri, doar Dan îşi mai bate capul cu curva asta. De politică vorbeam, fireşte.
Dan-Liviu Boeriu
S-a iscat o mare vâlvă în jurul anunţului potrivit căruia nimeni alta decât celebra, talentata, oau!, sexoasa Oana Zăvoranu va candida pentru Camera Deputaţilor într-o circumscripţie din Bucureşti. Între două ştiri cu sinistraţi şi una puternică în care preşedintele Băsescu îl face “imbecil” pe un ministru (fără să-i dea, fireşte, numele), vestea candidaturii neliniştitei Oana a căzut ca un duş rece pe spinarea înfierbântată a oricărui votant cu simţ civic.
Nefericita întâlnire cu Semnal M
GUEST POST. Viaţa muzicală a Oradiei, săracă în evenimente, prilej de tristeţe pentru Lucian Cremeneanu, care a avut o experienţă nefericită dorind să-i asculte pe Semnal M la Blue Monday.
Lucian Cremeneanu
E pentru prima dată în viaţa mea când plec de la un concert înainte să se termine. Pe scenă e o formaţie pe care n-am mai văzut-o live din 1995, de care îmi era tare dor şi care îmi place mult - Semnal M. Cei trei cântă excelent, sunetul este clar şi cinstit, melodiile îmi provoacă frumoase aduceri aminte şi, totuşi, eu plec acasă la jumătatea concertului. De ce?
După bloguri suntem noi
GUEST POST. Bloggerii au devenit o ameninţare? Dacă e să-l credem pe Adrian, care comentează un bizar raport al unui europarlamentar socialist, e cazul să ne facem griji.
Adrian Gagiu
Internetul, mai ales de când cu blogurile, dar nu numai, confirmă vorba lui Francis Bacon „cunoaşterea este putere”. Informaţiile circulă libere pe net, scăpând de controlul celor care îşi pun monopolul asupra mijloacelor de informare în masă, „a patra putere în stat”. Adică deocamdată libertatea e totală pe net, cu riscurile inerente de a lăsa să se manifeste inclusiv escrocii, nebunii şi neserioşii, dar şi cu costuri incomparabil mai mici decât presa audio-vizuală şi cu posibilităţi fenomenale de informare pentru cei doritori de cunoaştere şi care ştiu ce şi cum să caute, nu doar să „chatuiască” banalităţi cu necunoscuţi sau necunoscute. Mde, riscurile democraţiei.
Pledoarie pentru hoţi
GUEST POST. Pe căldurile astea, Dan mai are resurse să scrie despre averile altora. Ba le mai ia şi apărarea. Original…
Dan-Liviu Boeriu
Dacă aş fi pus să dau o definiţie cât mai scurtă poporului român, primul lucru care mi-ar veni în minte ar fi acela că suntem o naţie de curioşi. Fireşte, curioşi nu în sensul de “ciudaţi” (weirdos), ci în acela, mult mai trist, de scormonitori asidui, mereu în căutare de dedesubturi convenabile oricărei discuţii în maiou.
Alba-neagra
GUEST POST. Adrian ia şi el în tărbacă spinoasa chestiune a ştirilor pozitive şi negative, puse în echilibru - una caldă, alta rece.
Cică nişte senatori, cu mintea odihnită şi mult dedaţi auto-jertfirii pe altarul laic şi dezinteresat al binelui comun care nu-i lasă să doarmă nici în şedinţe, vor să cenzureze duios ştirile devenite un continuu viol de rude aruncate de pe bloc, pe care masa de manevră le înghite cu aviditatea morbidă a babelor de pe şanţ.
Ilie şi ziarul
GUEST POST. E firesc ca fiecare să-şi apere odraslele. Dan încearcă să argumenteze de ce ar fi bine ca Ziarul Primăriei, la care a lucrat o vreme, să apară în continuare. Sunt convins că va fi contrazis, curând…
Dan-Liviu Boeriu
dan.boeriu@gmail.com
De câte ori aud de isprăvile lui Ilie Bolojan în Primăria Oradea, mă încearcă un sentiment mixt: pe de o parte convingerea că fără puţin testosteron în decizii lucrurile nu vor putea deveni eficiente, iar pe de altă parte stupoarea în faţa unor atitudini pe care nu mi le explic decât fie prin necunoştinţa de cauză a noului edil, fie prin, la rigoare, obtuzitate.
Gândul şi efemeridele
GUEST POST. Tipic: scriu trei rânduri şi-mi cade în cap o avalanşă. Florin mă ia la refec după ce am scris că presa online e mai profesionistă decât cea tipărită. Chiar textul lui dovedeşte că am dreptate. E online! 
Mă surprind, în această amiază de duminică stereotipă, tentaţiile cu totul suspecte ale distinsului blogger Alexandru Seres. Ştiu, a mă lua de el, gazda atât de amabilă a textuleţelor mele, este echivalent cu a-mi scuipa amfitrionul la rădăcina nasului, tocmai când mă întreabă dacă mi-au picat bine icrele negre. În plus, îmi mai pun în cap, o dată, cohorta vibratilă a comilitonilor domniei sale, într-ale ziaristicii de internet. Fie, ingratitudinea este indiciul rebeliunilor împotriva complicităţii de protocol.
Megastar la oi m-aş duce
GUEST POST. În loc de Guest Post, poate că trebuia să scriu Guest Star, ca să fiu în ton cu titlul emisiunii. Cum care emisiune? Megastar, fireşte. Dacă nici Lulu nu e megastar, cin’ să fie…
O domnişoară pe care o cunosc încearcă, fără succes până acum, să renunţe la emisiunea Megastar. Îşi recunoaşte viciul cu candoare şi culpabilitate, ca un om slab şi parţial resemnat. O doare faptul că aproape niciodată părerile ei nu coincid cu cele ale juriului. Plânge în taină împreună cu candidaţii nedreptăţiţi şi marcaţi pe viaţă. Apoi se jură că nu se mai uită niciodată, chiar de-o fi foc. Dar jurământul expiră în prag de ediţie nouă şi legătura viciată continuă. Asemenea ei, mulţi alţii, prea preocupaţi de propriul divertisment ca să observe esenţialul.
Omul dintr-o bucată
GUEST POST. Dan trăieşte pe altă lume. În timp ce Bihorul fierbe, el scrie despre Bucureşti şi se tânguie pe marginea imposibilei alegeri: Vasile Blaga/Sorin Oprescu.
Dan-Liviu Boeriu
O vizită forţată la Bucureşti m-a pus faţă în faţă cu spectacolul afişelor electorale. Trec (cu greu!) peste odioasa idee - şi efectul estetic aferent - de a amplasa cearşafuri imense peste ferestre, balcoane, ca-ntr-un bazar invaziv şi nesănătos. Ceea ce m-a frapat a fost unul dintre mesajele de campanie ale lui Vasile Blaga, bihoreanul paraşutat în capitală pe post de continuator al măreţelor realizări pedeliste.
Dragoste cu sila
GUEST POST. Adrian zice, dacă am priceput eu bine, că ceva e putred în Europa. Până şi irlandezii s-au prins, dar nouă tot dragă ni-i. Până ne-om sătura şi noi, ca Sabin Gherman de România…
Singurul popor european care a fost întrebat prin referendum cu privire la utilitatea noului proiect de Constituţie a Uniunii Europene (Tratatul de la Lisabona) a spus nu. La cealaltă periferie a Europei, irlandezii manifestă o tendinţă autonomă pe care conformismul altora i-a împiedicat s-o mărturisească. Ce ştim noi despre Irlanda cea verde? Că e unul din refugiile marii spiritualităţi celtice, ţara ginului, a berii Guinness, a cartofilor, a spiriduşilor, a unor scriitori importanţi (Swift, Wilde, Joyce etc.), a lui Enya şi a lui Bono, a unui folclor extraordinar şi a unei importante imigraţii în SUA pe vremea foametei din secolul XIX.
Făt-frumos şi datoria
GUEST POST. Abia m-am mutat în casă nouă, că Florin s-a şi înfiinţat, cu bocancii plini de noroi eseistic. Ca de obicei, n-are astâmpăr şi-şi face de lucru cu noul primar, Ilie Bolojan. Tu ai vrut-o, Georges…
Florin Ardelean
Da, da, da! De trei ori DA! Mă număr şi eu printre cei care cred că Ilie Bolojan are de plătit o datorie. Nu una mică, nu una uşoară, ci este vorba chiar de datoria vieţii lui. Dacă aş fi, Doamne fereşte!, în pielea noului primar, măcar în nopţile cu lună plină aş avea grave insomnii, aş fi bântuit de angoase şi aş da târcoale duhovnicului personal sau Drumului de Centură. Personal, nu ştiu cum va reuşi să şi-o achite, fie şi într-un mandat lat de 4 ani.
Isterica gazetă
GUEST POST. Scoţându-şi capul din jurnalul fericirii (prietenii ştiu de ce), Dan plantează minereşte o bâtă gingaşă în capul unei gazete locale. Cu motiv, of course.
Dan-Liviu Boeriu
Am considerat justificate criticile celor care spuneau că, de regulă, campania electorală începe mult mai repede decât îi permite calendarul oficial. Tot românul e liber-schimbist, analist politic ad-hoc, nemulţumit euforic sau gracil lăudător al puterii. De ce ar face altfel membrii partidelor politice ori presa de la picioarele lor? E firesc ca într-un an efervescent, în care urile politice devin viscerale iar alianţele se nasc cu forcepsul, să nu aşteptăm calmul necesar pre-deliberării electorale. Nu toţi, însă, am adoptat în faţa urnelor grimasa metafizică şi ipocrită a la Octavian Bot. Există şi alegători indecişi până în ultimul moment (mă număr printre ei), care în faţa buletinului de vot se simt ca la târgul de vite, unde ai de ales între o capră chioară şi o găină care nu face ouă.