Alexandru Seres

Aveţi mai jos două tramvaie - primul e celebrul deja Siemens (foto: H.C.), care circulă de mâine în Oradea, cel de-al doilea e din Nisa (foto: R.B.). Găsiţi cel puţin 2 deosebiri între cele două tramvaie!

Am văzut la Orădeanul (ăla cu Mintea Ardealului…) şi mă grăbesc să dau mai departe, în loc de poveste de seară: Oviman şi Sebman, doi supereroi, sar în ajutorul Primăriei, pe care o salvează - original - de un monstru. Ghici ciupercă… (click pe poză pt. toată povestea)

OPINIA LUI SERES 

Oricine om de bună credinţă s-a putut convinge până acum, cu vârf şi îndesat, de nemernicia unora dintre aleşii neamului, fie că aceştia sunt parlamentari, consilieri locali sau judeţeni. Opinia publică, defavorabilă în general tagmei politicienilor, condamnă actele lor egoiste, săvârşite aproape exclusiv în propriul interes, ignorând aproape în totalitate interesele populaţiei. Însă cu atât rămânem - cu oprobriul public şi, eventual, sancţionarea, odată la patru ani, a politicienilor lipsiţi de responsabilitate şi cod moral.

Read the rest of this entry »

Între şoferi şi pietoni se poartă un război fără sfârşit. În calitate de “participanţi la trafic” (ce mult îmi plac expresiile poliţieneşti!), părţile se hărţuiesc reciproc, într-un serial de animaţie ale cărui episoade ar fi uneori amuzante, dacă n-ar avea consecinţe dintre cele mai grave.

Read the rest of this entry »

Cei care credeau că am murit jurnalistic, după ce mi-am dat demisia, pot să plângă acum de ciudă. Atâta lume m-a tot întrebat ce fac, dacă mă angajez la alt trust de presă, dacă îmi fac ziar etc., încât, enervat la culme de atâtea tracasări, m-am decis: o dau dracului de online şi deschid un ziar!

Luaţi-o aşa cum e, aţi citit bine. Amănunte, cu altă ocazie, aşa că nu mă sunaţi, nu-mi trimiteţi e-mailuri: nu răspund! (sunt prea ocupat cu deschiderea ziarului)

LATER EDIT: Am deschis ziarul! Nu am găsit însă nimic demn de atenţie, aşa că l-am închis.

Plimbându-te prin oraş, te opreşti la o cafea, îţi aprinzi tacticos o ţigară şi deschizi ziarul. Mici plăceri cotidiene, într-un oraş al cărui parfum de odinioară e doar o vagă amintire.

Viaţa s-a schimbat parcă de la o zi la alta. În iureşul cotidian, te opreşti într-un local, cauţi locul pentru fumători, comanzi o cafea (scurtă? lungă? cu lapte? fără?), îţi aprinzi o ţigară slim (Kent Nanotek) şi pui tacticos laptop-ul pe masă. Click! şi eşti conectat la întreaga lume.

A, cu condiţia să te afli într-un local cu hotspot.

Pentru amatorii de cafea + răsfoirea Internetului şi verificarea e-mailului, iată lista (aproape completă, dar aştept sugestii şi reclamaţii) a hotspoturilor din Oradea. Desigur, la unele dintre ele, cafeaua poate să lipsească…

Campania antifumat atinge paroxismul. Vânaţi mai abitir ca odinioară vrăjitoarele din Salem, fumătorilor nu le mai rămâne decât să exclame: o tempora… Cel mai recent exemplu: Helmut Schmidt, un bâtrânel în vârstă de 89 de ani, întâmplător fost cancelar al Germaniei, a fost denunţat, alături de soţia sa Loki, de activiştii antifumat, fiindcă a încălcat noua lege din Hamburg care interzice fumatul în public.

Domnul Schmidt a comis crima de a “fuma nestingherit” în timpul unei recepţii, astfel că i se va intenta o acţiune legală de către activiştii antifumat. Mă uit la poza sa, cu ţigara în gură şi dintr-o dată simt adierea unei revelaţii: oare nu cumva fumatul e dăunător doar pentru nefumători? Schmidt pare să se ţină bine, la vârsta lui, dar cei care vor să-l dea în judecată nu par prea sănătoşi. La cap.

 Un comentariu virulent despre fenomenul blogurilor, publicat în Jurnal bihorean de Florin Ardelean. E doar nedrept, sau pur şi simplu nu pricepe nimic? Nu ştiu, să vedem ce zic bloggerii!
Citiţi şi vă cruciţi.

Read the rest of this entry »

Lulu Cremeneanu se întoarce şi loveşte din nou! Poza pe care mi-a trimis-o grăieşte de la sine. Iată şi comentariul: Omului i-o fi plăcut emblema asta care seamănă cu o broscuţă… Sau cu doi sâni lăsaţi… Sau cu orice… E roşie şi simpatică. Poza a fost făcută în Beiuş, oraş în care fanii Rolling Stones mişună prin toate cotloanele văii Nimăieştilor, câtă frunză, câtă… iarbă.

.

Boicotarea lui Băsescu, pe care Clubul Român de Presă o propune mass-media, în semn de protest faţă de comportamentul acestuia la adresa unei ziariste, căreia i-a smuls telefonul din mână, e un semnal pe care ziariştii l-ar putea da societăţii civile că atitudini de acest gen ale politicienilor, de violenţă verbală şi chiar fizică, nu mai pot fi tolerate.

Clubul Român de Presă a decis să propună un boicot audiovizual la adresa preşedintelui Băsescu pentru ziua de joi, iar vineri, pentru presa scrisă. Conducerea CRP a decis să se solidarizeze cu jurnalista Andreea Pană şi să-l boicoteze pe preşedintele Traian Băsescu. Dacă îndemnul CRP va fi urmat, nici o televiziune sau post de radio nu va mai difuza vreo ştire despre preşedintele României joi, iar vineri, nici un ziar care răspunde la acest apel nu va tipări vreun articol legat de persoana acestuia.
“CRP va recomanda embargo în legătură cu tot ce va declara preşedintele Traian Băsescu, deoarece considerăm că deposedarea de telefonul mobil a respectivei ziariste înseamnă exact privarea ascultatorilor şi telespectatorilor de informaţie“, a declarat preşedintele CRP, Cristian Tudor Popescu.

Chiar dacă, prin gestul lor, ziariştii care vor da curs propunerii CRP îi vor priva în aceste zile pe cetăţeni de informaţii privindu-l pe preşedintele României, acest neajuns e compensat din plin de mesajul transmis societăţii româneşti: violenţa verbală (şi agresiunea fizică) practicată de politicieni trebuie să înceteze.

Când preşedintele ţării îşi permite să se adreseze unei femei cu apelativul “păsărică”, înseamnă că situaţia e deosebit de gravă: spiritul de mahala şi vulgaritatea de manea au ajuns până şi la Cotroceni.

Când preşedintele României agresează fizic un cetăţean, comiţând un act de tâlhărie, fără să se teamă de consecinţe, el practic arată modelul de urmat pentru toţi cei pe care îi reprezintă: faceţi ce vă taie capul, nu respectaţi legea, fiindcă nu vi se va întâmpla nimic.

Când Traian Băsescu vorbeşte despre un cetăţean al României, chiar şi în spaţiu privat, ca fiind o “ţigancă împuţită”, înseamnă că el nu are nici un fel de respect, nu numai pentru acel cetăţean, dar pentru oricare dintre cetăţenii pe care s-ar întâmpla să nu-i agreeze.

Dacă Traian Băsescu insultă, fură, jigneşte, după cum îi tună, presa are tot dreptul să-l boicoteze, atenţionând astfel populaţia că astfel de atitudini sunt intolerabile. Iar populaţia are tot dreptul să-i spună, dacă se simte agresată de astfel de atitudini “prezidenţiale”: Păsărică, mută-ţi cuibul!