Alexandru Seres

Toamna Orădeană continuă în acest weekend (3 - 5 octombrie) cu Târgul Pălincarilor, care se va desfăşura în Parcul Nicolae Bălcescu.

TÂRGUL PĂLINCARILOR 

03 octombrie

Ora 16,oo - deschiderea târgului

Ora 19,oo - spectacol în aer liber - grup vocal folcloric  „Lioara” (Şcoala de Arte Francisc Hubic)

                   - Marius Drăgan

04 octombrie

Ora 17,oo - spectacol în aer liber - Meda Music

                  - program folcloric

05 octombrie

Ora 16,oo - spectacol în aer liber - grupul folcloric „Feciorii Bihorului”

                   - Ansamblul folcloric Bălnaca

                   - Ansamblul folcloric „Nuntaşii Bihorului”

Ca în fiecare an, numărul dublu, pe lunile iulie-august, al revistei Familia vine cu o consistentă selecţie de proze, care include câteva semnături de prestigiu ca Paul Goma, Nicolae Prelipceanu, Radu Ţuculescu, dar şi cunoscuţi scriitori orădeni - Florin Ardelean, Traian Ştef. Secţiunea de poezie nu e nici ea neglijată, printre poeţii din zodia Leului figurând Şerban Axinte, Linda Maria Baros, Dan Coman, Mihail Vakulovski, Mihai Vieru, Miruna Vlada şi Gheorghe Vidican.

Ancheta Familiei intitulată “Literatura pe ecran(ul minţii” pune în balanţa dezbaterii cartea şi filmul, cu intervenţii pe tema controversată a ecranizărilor din partea lui George Arion, Magda Danciu, Marian Coman, Michael Haulică, Radu Pavel Gheo, Tudor Călin Zarojanu şi alţii.

O interesantă prezentare a destinului urbanistic şi peisagistic al Pieţei Unirii din Oradea face Aurel Chiriac, cu un bogat material iconografic acoperind perioada 1860-2008.

Ca de obicei, rubricile ţinute de Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Alexandru Vlad, Vasile Dan, Mircea Morariu şi Adrian Gagiu contribuie la atractivitatea revistei.

Editorialul acestui număr, pe tema controversei iscate recent în jurul activităţii ICR şi a preşedintelui ei H.-R. Patapievici îl puteţi citi aici.

GUEST POST. Pentru fanii Coldplay, o cronică de concert de la Lucian Cremeneanu.

Lucian Cremeneanu

www.cremeneanu.ro 

După ce am ascultat de câteva ori cântecul „Yellow”, de pe primul album, apărut în 2000, mi-am zis că trupa Coldplay dă semne de seriozitate. Albumul din 2002 („A rush of blood to the head”) mi-a reconfirmat intuiţia şi mi-a permis să plusez, spunând în stânga şi în dreapta că trupa va ajunge mare dacă se ţine de treabă. Al treilea LP, „X&Y” mi-a venit mănuşă pe suflet şi pe supoziţiile anterioare. Dar prima confirmare oficială a faptului că trupa ţinteşte succesul planetar a venit când am auzit că vor lucra la albumul „Viva la vida” cu producătorul Brian Eno. Un pariu mare pentru ambele părţi. Era limpede că, astfel, Coldplay vrea să (se) inoveze. Iar Eno nu avea voie să dea greş.

Coldplay a cântat în 23 septembrie la Budapest Sport Arena, un loc din ce în ce mai cunoscut şi frecventat de români. Şi, pentru că mi-e imposibil să nu fac o comparaţie, a cântat într-un mod în care nicio trupă românească nu va cânta în următorii 20 de ani. Diferenţa nu e în despre ce se cântă sau cu ce instrumente, ci în cum se compune şi cum se reinventează sunetul. Temele pe care le abordează Coldplay nu sunt foarte diferite de cele ale trupelor româneşti. Dar abordarea face toată diferenţa. Înafară de faptul că provin dintr-o cultură de cuceritori, care le sădeşte în ADN dezinvoltură şi le permite să stea drepţi pe orice scenă din lume, cei patru băieţi au abordat şi o modestie de-a dreptul seducătoare.

Un început fulminant de show cu un set de patru piese de energie (Violet Hill, Clocks, In my place, Speed of sound) a creat coeziunea instantă cu publicul şi le-a permis britanicilor să facă tot ce vor în 90 de minute de show compact şi bine echilibrat. Coldplay este o trupă în care se munceşte în acord global - bassistul (Guy Barryman) a cântat şi la percuţie, chitaristul (Jon Buckland) la clape, tobarul (Will Champion) la chitară şi voce, iar vocalistul (Chris Martin) la muzicuţă şi la timpane. Totul pentru ca soundul trupei să rămână intact, iar ritmul şi tensiunea pieselor să fie constante, ca pe disc. Micile derapaje vocale ale lui Chris Martin au fost trecute cu vederea şi considerate ca făcând parte din şarmul său şi chiar din identitatea trupei. A compensat cu un joc de scenă sincer şi exuberant.

N-au lipsit nici micile şi marile surprize. „The hardest part” a fost cântată doar de Chris Martin la pian şi voce împreună cu publicul. Ieşirea de pe scenă a trupei şi apariţia în tribuna din spatele sălii, de unde a şi cântat acustic două piese a fost un alt moment memorabil. Arhitectura de lumini merită o menţiune distinctă şi aplauze speciale: un „Nu” hotărât monotoniei şi tiparelor. Coldplay a renunţat la transformarea fundalului scenei în ecran uriaş de proiecţie, dar a pus imagini pe baloane cu diametrul de aproximativ 2 metri atârnate deasupra scenei şi publicului. Iar laserele au fost folosite cu cap şi cu efect.

Cântecele de pe „Viva la vida” (Cemeteries of London, 42, Strawberry Swing) au demonstrat încă o dată meritele pe care le au formaţiile care riscă să o ia înaintea timpurilor. Mai exact, să faci publicul să te urmeze şi nu invers. În fond, de asta unii stau pe scenă, iar alţii în sală. Să nu uităm că „Viva la vida” i-a dezamăgit iniţial pe fani din cauză că era prea deosebit de precedentul. S-a dovedit ulterior era doar nevoie de timp pentru asimilarea noului produs.

Cu piese pe teme universal valabile îmbrăcate în sound galactic bine ancorat în viitor, Coldplay a reuşit! Urmarea e logică. Trupa va fi copiată, confirmându-i-se astfel direcţia bine aleasă şi, încet-încet, va deveni clasică. Cifrele de vânzări si premiile vor conta mai puţin. Cert este că, odată cu al patrulea album de studio şi cu turneul „Viva la vida”, Coldplay a început să devină o trupă cu adevărat mare.

După dezbaterea realizată în anul 2007, pe tema Nevoia de muzeu!, Asociaţia „Prietenii Muzeului Ţării Crişurilor”, în parteneriat cu Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor şi Muzeul Ţării Crişurilor organizează luni, 29 septembrie, orele 12.00, în cadrul Secţiei de Artă a Palatului Baroc (B-dul Dacia 1-3), o nouă întâlnire cu toţi cei interesaţi de prezentul şi viitorul instituţiei muzeale orădene. Subiectul discuţiei este Proiectul tehnic şi de amenajare interioară a Muzeului Ţării Crişurilor, proiect care de peste două luni este expus în holul muzeului spre a fi cunoscut de toţi orădenii şi nu numai.

La sfârşitul acestei săptămâni (26 - 28 septembrie) se desfăşoară în Cetatea Oradea Festivalul Vinului. Programul în detaliu îl găsiţi mai jos. 

FESTIVALUL VINULUI

Responsabil evenimente: Dorin Popa, preşedintele Asociaţiei Consultanţilor Oenologi din România

26 septembrie (vineri) orele 16-24- orarul Festivalului Vinului

Ora 16,oo - Expoziţie florală

Ora 16,oo -Expoziţie de legume şi fructe

Ora 18,oo - deschiderea mustăriei - cântece de petrecere

Ora 19,oo - spectacol în aer liber

                - ansamblul folcloric „Bihorul” al Casei de Cultură al Municipiului Oradea

                   - ansamblul folcloric „Timişul” - Timişoara 

27 septembrie (sâmbăta) orele 11-24 -orarul Festivalului Vinului

Ora 11,oo - expoziţie florală

                  -  expoziţie de legume şi fructe

Ora 19,oo - spectacol în aer liber

                  - Grupul Meda Music - al Casei de Cultură a Municipiului Oradea

                   - Hakeshet Klezmer Band

                   - Kim

                   - Tom Ross

28 septembrie (duminica) orele 11-24 (orarul Festivalului Vinului)

Ora 11,oo - Expoziţie florală

                  - Expoziţie de legume şi fructe

Ora 14,oo - Festivalul Cântecului, Dansului şi Portului Popular Bihorean

Ora 14,oo - parada portului popular din judeţul Bihor - traseu: Magazinul „Crişul” - str. Republicii - P-ţa Ferdinand - P-ţa Unirii - Str. Independenţei - Cetatea Oradea.

Ora 15,oo - spectacol folcloric pe scena din Cetate

Ora 19,oo - spectacol în aer liber

                  - Simona Boboia - muzică populară românească şi cântece de petrecere

                  - Sony Szabo (concert evergreen-uri)

                  - Ro Mania

Nicu Alifantis va concerta pe 26 septembrie în Louis Espresso Club. Artistul se află la sfârşitul unui turneu susţinut în străinătate, prima sa oprire la revenirea în ţară fiind la Oradea.

Iubitorii muzicii folk sunt aşteptaţi vineri seara, la ora 21, pe Corso (strada Republicii nr 5), în clubul Louis. În deschiderea concertului va cânta house-bandul clubului, formaţia de jazz şi blues Kim & Marius Pop. Intrarea se va face pe bază de rezervare prealabilă la sediul localului (informaţii la tel. 0744/644.968).

.

AG Weinberger ş-a început turneul de toamnă “The Guitar Man national Tour 2008″.

Din păcate bluesmanul orădean nu va ajunge de această dată pe la noi, în cadrul turneului său de promovare a albumului Guitar Man, apărut la începutul acestui an. Faptul că în prima parte a turneului a fost şi la Oradea, în luna februarie, nu e o consolare pentru numeroşii săi fani. Poate se va găsi totuşi cineva care să-l invite pentru a cânta din nou în oraşul său de baştină.

*

‘The Guitar Man National Tour 2008′ 

• - 20 Septembrie 2008 - Bucuresti, Green Hours
• - 21 Septembrie 2008 - Bucuresti, Cafeneaua Actorilor Parcul Tineretului
• - 25 Septembrie 2008 - Ploiesti, Doroftei Pub
• - 26 Septembrie 2008 - Cimpina, Club Live
• - 27 Septembrie 2008 - Brasov, Centrul Cultural Reduta - bilete la www.bilet.ro
• - 8 Octombrie 2008 - Baia Mare, Clubul Two Doors
• - 9 Octombrie 2008 - Cluj, Club Diesel
• - 11 Octombrie 2008 - Alba Iulia, locatia TBA
• - 13 Octombrie 2008 - Lugoj, Casa de Cultura
• - 17 Octombrie 2008 - Bacau, Teatrul Bacovia - bilete la www.bilet.ro
• - 18 Octombrie 2008 - Iasi, Teatrul Luceafarul - bilete la www.bilet.ro
• - 19 Octombrie 2008 - Suceava, sala Dom Polski - bilete la www.bilet.ro
• - 24 Octombrie 2008 - Pitesti, Club Hush
• - 27 Octombrie 2008 - Bucuresti, Teatrul Evreiesc de Stat - bilete la www.bilet.ro

GUEST POST. În sfârşit cineva care ştie ce vorbeşte…

Adrian Gagiu

Bregovic e cel mai mare nume muzical (din zona mai pop) care a avut onoarea să cânte la Oradea în deceniile recente. Uriah Heep, Alphaville sau dubioşii Boney M nu se pun, că au ajuns aici cu o întârziere şi mai mare, de vreo 20-30 de ani faţă de momentele lor de glorie (deşi moda asta e un fenomen tâmpit, că doar nu se schimbă trecutul astfel încât ceea ce a fost bun să nu mai fie bun).

Marele eveniment de la Oradea nu e menţionat pe site-ul lui Bregovic în agenda turneului său. Accesul la concert a fost moca, iar Bregovic a cântat în aer liber, într-un aer foarte rece şi umed, acompaniat de varianta economică a grupului său The Wedding and Funeral Band. Occidentalii şi elevaţii orădeni au savurat din plin, cu dănţuială şi chirăituri, balcanismele prin care Bregovic s-a făcut remarcat de mult, când erau noi şi în vogă tragicomediile groteşti, cu ţigani sau fără, ale lui Kusturica. Pitorescul lor, cvasi-exotic pentru plictisiţii occidentali, s-a potrivit cu lumea sonoră eclectică („world music”, „fusion”, nu contează) pe care a compilat-o Bregovic dintr-un spaţiu el însuşi compozit şi cu multiple influenţe: Iugoslavia, Balcanii în general.

Adică o parte consistentă a vechiului Imperiu Otoman. Fiindcă influenţa cea mai importantă asupra muzicii din Balcani n-au avut-o ţiganii, care în general se adaptează mai mult sau mai puţin la mediul muzical în care ajung şi a căror muzică autentică e destul de diferită de Bregovic şi alţii ca el, ci turcii, care au ocupat Balcanii sute de ani. Influenţa turcească e evidentă în muzica grecească, sârbească şi, într-o măsură mai mică, bulgărească şi românească: în gamele folosite, în melodii, în ritmuri, în ornamentaţie. Muzica autentică şi veche din sud-estul Europei e de o cu totul altă factură (de ex. Grigore Leşe sau formidabilele ansambluri vocale bulgăreşti), de asemenea muzica de petrecere de calitate (gen Gabi Luncă sau Fărâmiţă Lambru).

Urmaşii muzicali ai turciţilor,  grosiera muzică de petrecere bănăţeană provenită pe vremea comunismului din cea sârbească (şi care a născut stupidul „etno” de azi), cvasi-clandestina formaţie Azur şi alţi kitsch-oşi care cântau pe la nunţi, dar li se scoteau deja discuri, precum şi aşa-zisele manele ce proliferează azi, promovate de mass-media şi case de producţie de la nivelul de lăutari la cel de superstaruri exclusive, nu sunt muzică ţigănească, după cum se oripilează pretinşi elitişti, ci parţial turcească. De la un cunoscător de talia lui Johnny Răducanu am afla că la origine, cu sute de ani în urmă (şi până în tinereţea lui interbelică brăileană), maneaua era un gen de muzică instrumentală turcească.

Dar manelele sunt „câh”, Bregovic e cool, că aşa a decretat nu ştiu cine, iar snobii atât aşteaptă. Sigur că el n-are nici o vină, profită de acest curent, cântă, se simte bine pe scenă (ceea ce e destul de rar la alţii), inclusiv în kitsch şi cu veşnicele lui tube groteşti, şi produce în general aceleaşi muzici pentru beţie, destul de asemănătoare melodic şi armonic cu manelele. Aşa că să nu vă mai aud, culţilor şi rafinaţilor care vă extaziaţi la Bregovic şi alţi turciţi, cu balcanismele, miticii şi Ardealul occidental şi civilizat. De altfel, şi în cluburile orădene se pun manele.

GUEST POST. Întrebările pe care şi le-a pus Lulu pe marginea venirii lui Bregovic la Oradea mi se par de bun simţ. Ca şi răspunsurile, de altfel.

Lucian Cremeneanu

www.cremeneanu.ro

Vine Goran Bregovic! După ce a epuizat marile oraşe din România driblând cu iscusinţă Oradea, Goran ajunge, în sfârşit, şi aici. Ca si în alte rânduri, ceea ce alţii ca noi au consumat deja vine aici ca noutate absolută. La fel s-a întâmplat şi cu Uriah Heep, care s-a turat serios prin România până să primească viză de Oradea. De ce?

Acest „De ce?” trebuie musai despicat în patru. I-auzi una: De ce Oradea nu are curajul să facă lucruri noi? I-auzi două: De ce Oradea nu găteşte reţete originale măcar pentru România? I-auzi trei: De ce Oradea cheamă artiştii abia după ce au cântat pe la alte mese? Şi i-auzi patru: De ce Oradea nu are curajul să se ia la trântă cu sintagma „premiera naţională”?

Departe de a fi retorice, aceste întrebări au, la o primă şi superficială cercetare,  răspunsuri dintre cele mai lumeşti. „N-avem bani” e primul şi cel mai gras, rostit cu precădere atunci când se pomenesc nume considerate prea mari pentru urbea noastră. Apoi vine extrema cealaltă: „Da’ cine-i ăla?”, atunci când se anunţă numele unui artist mai rafinat. Ar mai fi şi „N-avem curaj”, dar varianta asta e pură speculaţie personală, din moment ce nimeni nu o spune cu voce tare.

Scormonind mai abitir printre baiuri, am găsit unul mai mare, poate chiar pe cel mai mare. Nu Primăria trebuie să aducă artiştii într-un oraş! Nu concertele gratuite construiesc viaţa culturală! Nu justificarea „să placă la cât mai multă lume” trebuie să fie criteriul de selecţie a invitaţilor. Dar, atâta timp cât muzica rămâne monedă electorală şi de PR, oraşul mic e condamnat la banalitate. Publicul obişnuit cu concertul gratuit în piaţa publică nu va plăti în vecii vecilor bilet pentru o cântare ca la carte. Şi aşa reuşeşte Oradea să iasă cu graţie din circuitul turneelor naţionale ale numelor mari.

Vă mai aduceţi aminte cu ce pasiune ne-a izbit curentul Bregovic în urmă cu 10 ani? Patimă balcanică şi urlet de plăcere, amestecate cu seducţie de dragoste interzisă şi fiori de sensibilitate fără seamăn. Absolut fantastic! Oricine l-ar fi adus în Oradea pe vremea când lumea descoperea „Vremea ţiganilor”, „Underground” şi „Arizona Dream”, ajungea primar din primul tur. Dar a trebuit să mergem la Cluj sau la Timişoara pentru a-i asculta muzica şi poveştile despre el, despre Kusturica şi despre Iggy Pop. Oraşe care au umplut sala şi au garantat rentabilitatea.

Acum, după ani de Voltaj şi Proconsul, Goran Bregovic vine să se muleze perfect pe spiritul balcanic în care mândrul nostru oraş sărbătoreşte toamna: mici ca de 1 mai, friptane ca de 23 august, bere ieftină de Bihor, kitsch-uri îngrozitoare şi aparate de dat cu pumnul în gură. Lume multă ca la nuntă, veselie ca la nebunie şi o previzibilă lipsă de magie. Spun asta deoarece mi-e teamă că vraja cu care Goran stăpâneşte publicul selectat (cel cu bilet în buzunar) nu se va închega şi în aer liber printre murmurele de la mese şi zgomotul de sticle ciocnite. Sper să mă înşel.

GUEST POST. Sfârşitul lumii n-a venit, dar cum niciodată nu e prea târziu, Adrian vine cu oareşce sfaturi legat de chestiune. La fel de serioase ca şi temerile privind găurile negre care ameninţă să înghită Pământul.

Adrian Gagiu

Am scăpat şi de sfârşitul lumii şi am observat că toţi suntem bâtă la fizică, inclusiv ziariştii avizi de senzaţional care ne speriau cu acceleratorul de particule de la CERN (ce surpriză). Un sait (or should I say site?) cu articole din presă s-a gândit ca pentru orice eventualitate să ne recomande ce avem de făcut înainte de sfârşitul lumii ca să nu trăim degeaba. Bine că primim sfaturi, că uite, de frica sfârşitului o tânără indiancă s-a otrăvit şi a scăpat, o altă puştoaică i-a cerut voie mamei să facă sex ca să n-o găsească sfârşitul lumii virgină, iar un tip era să-i mărturisească nevestei cum a înşelat-o, sperând că, dacă tot se termină lumea, asta nu mai contează.

Read the rest of this entry »

Dacă aruncăm o privire peste programul Toamnei Orădene 2008, vom constata că între 19-27 septembrie se va desfăşura un adevărat festival de teatru, de o factură aparte, întrucât cea mai mare parte a spectacolelor are loc în stradă şi în localurile din centrul oraşului - ba chiar şi în tramvai… Alături de orădeni, vor fi prezente trupe din Bucureşti, Arad, Târgu Mureş, Sibiu, Timişoara. Dintre acestea, merită semnalaţi bucureştenii de la Teatrul Luni - Green Hours, care vor susţine două spectacole.

Read the rest of this entry »

Programul Toamnei Orădene include în acest an o noutate: spectacole de teatru în aer liber şi în localurile din centrul oraşului, pe parcursul a mai multe zile.

Desigur, atracţia majoră va fi Goran Bregovici, în 20 septembrie, dar vom mai putea asista şi la concerte cu Timpuri Noi, Edda, Metropol, Miraj, Statuar, Hotel FM, Cassa Locco, Desperado, Ro Mania, HiQ, Kim, Tom Ross şi Azepam.

Programul complet al Toamnei aici: toamna-oradeana-2008-program

GUEST POST. Revenit din concediu, Adrian e supărat pe multinaţionale. Sau pe sistem. De fapt, pe amândouă. Idei discutabile, dar parcă ceva adevăr tot se zăreşte…

Adrian Gagiu

Ai revenit din concediu cu forţe proaspete ca să munceşti pentru alţii? Bravo, Pătrăţel! La aproape 19 ani de la aşa-zisa revoluţie, am scăpat de tâmpenia comunismului, cu alimente raţionalizate, cenzură, cozi şi dictatură, şi am dat de tâmpenia capitalismului sălbatic, cu alimente pline de chimicale, credite pe viaţă şi propagandă mascată cu sclipici. Ce s-a schimbat? A, avem cât de cât libertate de exprimare. Dar cine ascultă când toţi vorbesc şi mai ales cine acţionează ca să (se) schimbe în bine?

Read the rest of this entry »

Peste 80 de oameni de cultură au semnat până acum protestul la adresa acuzaţiilor de antiromânism, lansate în presa locală, faţă de Traian Ştef. Reproduc mai jos protestul, cu lista adusă la zi a semnatarilor.

Read the rest of this entry »