Născut la 1 ianuarie 1943, în Talpe, judeţul Bihor. Doctor în ştiinţe istorice. Liceul la Beiuş, în 1960 şi Facultatea de Istorie-Filosofie la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, în 1965. Din 1977, muzeograf şi apoi cercetător ştiinţific principal I la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea (secţia Muzeul Memorial „Iosif Vulcan”). Din decembrie 2000, profesor universitar titular al Catedrei de istorie modernă universală şi a României, la Departamentul din Oradea al Facultăţii de teologie greco-catolică, din cadrul Univesităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Premiul M.G. Samarineanu, acordat de revista Familia, 1993; premiul Cartea anului în Bihor, oferit de Jurnal bihorean, pentru Valenţele emancipării (2004).
Volume publicate:
Istorie şi politică, 1993
Dr. Vasile Lucaciu 1852-1922. Un luptător pentru Marea Unire, 1993
Reforma agrară din 1921, O istorie a agriculturii în judeţul Bihor (1918-1940), 1944
Insinuarea falsului istoriografic, 1996
Religie şi naţionalitate, 1998
Caritate şi prigoană, 1999
Justiţie şi moralitate, 2000
Biserică şi societate în nord-vestul României, 2003
Valenţele emancipării. Etnie, confesiune şi civism, 2004
Biserica şi secularul, sau despre oficierea binelui, 2007
Semnul faptelor, 2008
Peregrinul şi umbra, 2010
