Traian Ştef
Născut la 23 iunie 1954, la Brădet, jud. Bihor. Poet şi eseist. Facultatea de Filologie, Cluj, secţia română-franceză(1979). Debutul absolut : Revista Familia, nr.6, 1974, cu poezie. Între 1975-1979, a frecventat cenaclul literar Echinox. Redactor la Revista Familia, din 1990. Membru al Uniunii Scriitorilor.
În textele lui Traian Ştef actul scriptural e o “trasare de urme” marcată de voluptatea schimbării măştilor, a transferului permanent dinspre realitate şi scripturalitate şi invers, un joc, eminamente baroc, de-a metamorfozele, pe parcursul căruia scriptorul dobândeşte ipostaza omului-text.” (Octavian Soviany)
Volume publicate:
Catarge, volum colectiv, 1977
Caietul debutanţilor, volum colectiv, 1982
Călătoria de ucenic, 1993
Femeia în Roz, 1997
Despre mistificare, eseuri, 1998
Tandreţea dintre noi, 1999
Ridicolul, eseuri, 1998
Despre calitatea umană, eseuri, 2000
Leonid Dimov, monografie, împreună cu Viorel Mureşan, 2000
Orbul şi dintele de aur, povestire eseisticopoematică, 2002
Epistolele către Alexandros, 2004
Didascaliile, 2007
Deficitul de prezent, 2009
