Alexandru Seres

Devenit celebru în special datorită caricaturilor cu Superbolo, Designerul ne surprinde în acest sfârşit de an cu un supercalendar… Luna mea preferată e cea cu Orădeanul

M-a distrat şi luna decembrie, unde alături de politicieni cunoscuţi apare şi Superbolo însuşi, cu supermătură, superfăraş şi superaspirator, pe post de supersalubrizator-şef…

Am stat în aşteptare o bucată de timp, să văd dacă perseverează. Acum cred că pot să dau de ştire: avem un bookblog de Bihor! Din Salonta sa dragă, Dan-Liviu Boeriu ne scrie despre cărţile pe care le citeşte, pe blogul pe care l-a (sub)intitulat “Cu cartea pe carte călcând” (orice va fi însemnând asta). Sper să-l ţină năravul.

De la el am aflat că Jurnalul Naţional a reeditat primul volum din Cronica de familie a lui Petru Dumitriu, una din marile cărţi ale literaturii române postbelice. M-am repezit la chioşc, la două zile după apariţie şi, culmea, am găsit-o. Nu prea se înghesuie lumea s-o cumpere – n-o fi citit blogul lui Dan! Fiţi pe fază, săptămâna viitoare vine volumul doi…

(despre Petru Dumitriu, aici)

Revin cu impresii de la prima întâlnire dintre bloggerii şi ziariştii orădeni. Trebuie să spun de la început că nu mă aşteptam ca discuţiile să fie atât de pline de miez. Pe undeva mi-era şi teamă că bloggerii, care au o uşoară pizmă pe ziarişti (dispreţul afişat de unii nu e altceva, în fond, decât o manifestare a invidiei faţă de statutul ziaristului), să nu le sară la gât, rupându-i în bucăţi…

Read the rest of this entry »

Poate e cazul s-o punem ( ) de o întâlnire între presari şi bloggeri. Am discutat ideea asta cu Ciprian(e a lui), am întors-o pe toate părţile şi am ajuns la concluzia că ar fi bine, 1. dată fiind starea de adversitate dintre părţi şi 2. lucrurile au o şansă de a se îndrepta prin dialog.

Pentru cei din presă, discuţia ar fi interesantă cel puţin pentru că unul din subiecte sună aşa: bloggerii fac şi ei parte din presă – au ba?

Bloggerii nu au nevoie de argumente ca să vină, ştiute fiind nemulţumirile lor faţă de presă – oameni buni, de ce nu puneţi link-uri când luaţi de la noi?

Read the rest of this entry »

1. Blogging sau cum să-ţi faci meseria din fotoliu: am mai citit vreo duzină de articole din astea, fără ca vreunul să spună ceva important despre blogging. Faptul că presa macină în gol subiectul arată nu doar lipsa ei de imaginaţie, dar şi lipsă de profesionalism. Pe când un articol pertinent despre relaţia tensionată dintre ziarişti şi bloggeri, de exemplu?

2. Un sociolog al lu’ peşte de la l’Universite Sorbonnique d’Oradea îmi dă peste nas, că cică aş fi cenzurat niscaiva blog orădean. Habarnistul îşi imaginează că am atâta influenţă încât să determin trimiterea în neant a unor comentatori inocenţi de pe blogul altuia. Nu-i fac plăcerea să-i dau link, că reclama costă. În loc de asta, vă trimit la blogul incriminat, al unui tip pe care îl respect.

3. După ce Axa Valahica a pus pe jar presa din Rumânica, că la Oradea un consilier local ar fi interzis un concert al trupei de black metal God Dethroned (lucru perfect fals, după cum oricine cu ceva glagorie la cap îşi poate da seama), cei de la Active Watch, care au luat de bună prostia asta, s-au dat de ceasul morţii, chemând la protest în faţa sediului PNL din Bucureşti pentru ceva ce nu s-a întâmplat. Fericiţi cei săraci cu mijloacele de informare…

4. Una tare de tot: un grup de matematicieni canadieni a calculat posibilele consecinţe ale unui atac fictiv al oamenilor înviaţi din morţi, ajungând la concluzia că zombie vor distruge lumea. E vară şi e foarte cald…

LATER EDIT: Protestul Active Watch de la Bucureşti a fost un fiasco: vreo şapte-opt zăpăciţi în faţa sediului PNL.

Pentru numărul din luna mai al revistei Familia am pregătit o anchetă în rândul scriitorilor români care au blog (paradoxal, nu sunt atât de mulţi pe cât s-ar putea crede – dată fiind natura “meseriei”). Redau mai jos, în avanpremieră, răspunsurile la una dintre cele cinci întrebări – pentru restul va trebui să mai aşteptaţi până la apariţia lor în revistă!

• Sunteţi mulţumit de oferta culturală a blogosferei româneşti? Dacă nu, ce credeţi că (îi) lipseşte?

Vasile Baghiu: Nu-mi bat capul cu oferta culturală a blogosferei româneşti, adică nu-i duc grija, pentru că nu are nevoie de grija mea. Atâta cât este, ea poate fi de folos unor oameni interesaţi, iar acest lucru mi se pare cel mai important. Oferta din alte spaţii lingvistice este, din fericire, atât de diversă încât nu cred că mai contează cât de bogată sau cât de săracă este oferta românească. Trăim – ca să folosesc o expresie cunoscută – într-un sat planetar.

Leo Butnaru: Mă interesează doar unele personalităţi care au (şi) bloguri şi nicidecum oferta, fie ea şi culturală, la hurtă. Mă interesează cei care au avut un nume până a fi avut un blog şi nu cei care cred că şi-ar putea face un nume cu ajutorul unui blog. Iar dacă reuşeşti a naviga-cerceta în spaţiile mai multor limbi, literaturi şi culturi, îţi dai seama că poţi fi nemulţumit doar de limita posibilităţilor tale (energie, timp) de a beneficia de un „echilibru” între cerere şi ofertă.

Ruxandra Cesereanu: Mulţumită nu am cum să fiu… dar aceasta este o poveste mai lungă.

Vlad Moldovan: Eu vizitez doar câteva bloguri şi nu mi-am făcut din asta o activitate per se – de obicei o fac când mă gândesc „oare ce mai face x sau  y?” şi  atunci intru la el pe blog de curiozitate.

Mircea Pricăjan: Nu pot spune nici da, nici ba. Căci nu ştiu şi sunt convins că n-o să ştiu niciodată care este cu adevărat oferta blogosferei româneşti. Pot spune doar că e o zi frumoasă aceea în care dau întâmplător peste blogul cuiva care ştie să-şi transpună gândurile în cuvinte corect şi onest. Căci cultură/literatură poţi găsi unde nici nu te aştepţi. Şi că e o zi sumbră atunci când aflu, de pildă, că LuciaT a hotărât să-şi închidă blogul Terorism de cititoare. Iar dacă pare că lipseşte ceva, ca în viaţă, nimeni nu poate spune că acel ceva nu există. Poate că încă aşteaptă să fie descoperit. – Asta ca să închei tot pe-un ton biblic-cohelian.

Miruna Vlada: Da, sunt foarte mulţumită, mai ales în ultimii ani. Găseşti orice în blogosfera culturală şi cred că e minunat chiar că putem vorbi deja de o astfel de categorie. De la bloguri despre scriitori,  la videopoeme, dezbateri aplicate pe texte contemporane, cenacluri online şi tarabe virtuale cu ultimele apariţii editoriale. I-ar mai trebui ceva spirit critic şi poate mai mult marketing pentru scriitori, dar cred că va evolua de la sine către o articulare mai coerentă.

Mihail Vakulovski: : Am făcut o anchetă la Tiuk! despre cum ar fi blogurile marilor scriitori (dacă ar avea aşa ceva), aici e textul: http://www.tiuk.reea.net/19/vakulovski_anketiuk.html. Dar, de fapt, blogosfera se blogăreşte destul de cool.

Începând de azi, am domeniu propriu (mulţumiri, Laurenţiu!). V-aţi dat seama de asta, dacă aţi intrat pe blogul meu de pe Wordpress. E pentru a doua oară că mă mut, dar aşa e viaţa. Nu poţi locui mereu la aceeaşi adresă.

Aşa cum se întâmplă când te muţi, am pierdut pe drum câteva lucruşoare din vechea locuinţă – n-au încăput în camion sau au căzut pe drum. Nimic grav. Viaţa merge înainte. Voi avea câteva pagini noi şi, în rest, vom mai vedea.

Nu uitaţi să vă ştergeţi pe picioare când intraţi.

Acesta este blogul lui Ilie Bolojan, candidat PNL la Primăria Oradiei. I-am pus în braţe mai ieri, pe blog, o problemă lui Bolojan: din sursele mele, Primăria pedelistă a premeditat cumpărarea hiperluxoaselor tramvaie Siemens, la preţul astronomic de 2,7 milioane de euro/bucată, în ideea că în scaunul de primar se va urca, cu certitudine, Bolojan – aşa că n-are decât să plătească el cele 27 milioane de euro pentru cele 10 tramvaie-rachetă.

Nu e o cioacă. E purul adevăr, care mă face să mă cutremur. Edililor nu le pasă nici cât negru sub unghie de contribuabili, punându-le pe umeri o imensă povară fiscală (tramvaiele vor fi plătite din credite, ultrascumpe şi ele!), pentru un joc politic de tot josnic şi iresponsabil!

Revenind la blogul lui Bolojan: domnul în chestiune a evitat să-mi confirme (sau să infirme) scenariul pe care l-am făcut public pe blogul său. În schimb, a făcut azi dimineaţă o postare, sub titlul “Ce se poate face cu 27 milioane de euro”, în care enumeră o serie de lucruri (într-adevăr importante) ce se puteau rezolva cu aceşti bani: cam jumătate din şoseaua de centură, sau vreo 3600 de locuri de parcare (interesant, într-adevăr), toate acestea contrapuse moftului politic numit tramvaie Siemens.

Păi, să vă spun şi eu ce se poate face cu 27 milioane de euro. Spre exemplu, să fie tocmită cea mai bună firmă de avocatură din România care să dea în judecată, în numele cetăţenilor oraşului, Primăria Oradea, în frunte cu primarul, fostul primar şi viceprimari, precum şi Consiliul Local, cu toţi consilierii nominal, pentru risipirea banului public în scopuri politicianiste, în interes de partid şi personal! Milioanele de euro ar ajunge cu vârf şi îndesat pentru cumpărarea procesului, astfel ca să fim absolut siguri că toţi cei chemaţi în judecată vor ajunge după gratii!

După aceea, putem face oricâte parcări, şosele de centură, case pentru nevoiaşi etc. Şi ne mai rămân şi bani, căcălău!

PS: Acest text nu este un pamflet, orice asemănare cu realitatea fiind premeditată, în mod pervers şi în scopuri subversive. Dixit!

Candidatul PNL la Primăria Oradiei s-a ţinut de cuvânt, activându-şi azi blogul personal, “Blogul lui Bolojan“, după ce în cursul dimineţii a devenit activ şi site-ul său. Blogul lui Bolojan a fost creat pe Wordpress, prima postare fiind intitulată “De ce mi-am făcut blog”.

Fostul secretar general al Guvernului şi, timp de doi ani, prefect al Bihorului, spune că motivul pentru care şi-a făcut blog este ca să poată fi în permanenţă în dialog cu orădenii.  El anunţase înainte cu o zi crearea site-ului şi a blogului său.