Catalog: Laurenţiu, Sebi, Ştefan, Lili, Vali, Ciprian, Alin, George, Ioana, Ilie, Noris, Dragoş, Andrei, eu – şi alţii, care n-au semnat condica de prezenţă.

Ce s-a discutat e treaba noastră. Am pus Oradea la cale…

Aveţi poze - să fiţi iubiţi…

PS: Alte poze, mai faine, la Orădeanul  (de fapt cred că le-a făcut urâtul de Zoso

Adrian Gagiu

Internetul, mai ales de când cu blogurile, dar nu numai, confirmă vorba lui Francis Bacon „cunoaşterea este putere”. Informaţiile circulă libere pe net, scăpând de controlul celor care îşi pun monopolul asupra mijloacelor de informare în masă, „a patra putere în stat”. Adică deocamdată libertatea e totală pe net, cu riscurile inerente de a lăsa să se manifeste inclusiv escrocii, nebunii şi neserioşii, dar şi cu costuri incomparabil mai mici decât presa audio-vizuală şi cu posibilităţi fenomenale de informare pentru cei doritori de cunoaştere şi care ştiu ce şi cum să caute, nu doar să „chatuiască” banalităţi cu necunoscuţi sau necunoscute. Mde, riscurile democraţiei.

Dar se găsesc mereu binevoitori care vor să ne scape de aceste riscuri sau, mai simplu, chiar de democraţie. Faţă de presa alternativă şi independentă a blogurilor, accesibilă la scară planetară, europarlamentarul socialist Marianne Mikko (fostă jurnalistă) a redactat un raport înaintat spre dezbatere Comisiei pentru Cultură a Parlamentului European, în care susţine că „UE are nevoie de o implicare mai puternică pentru a reglementa media, astfel încât acestea să asigure mai multă libertate de exprimare”. Pentru libertatea asta, prima măsură propusă e crearea unor organisme care să controleze blogurile, dintre care cele mai serioase sunt o adevărată presă independentă.

Dacă va trebui să primim informaţia doar filtrată de presa corporatistă, care o cam face o apă şi-un pământ (aproape numai manipulare politică şi ştiri despre Angelina Jolie), cum rămâne cu libertatea de exprimare şi libertatea de opinie? D-na Mikko îşi recunoaşte temerea că „utilizatorii” nu mai sunt pasivi şi au început să producă ei înşişi conţinuturi mediatice, nu doar înghit pe nemestecate ce li se dă. „Creşterea conţinuturilor mediatice generate de utilizatori, cum ar fi imaginile sau înregistrările video, pune sub presiune mass-media profesioniste şi pe jurnalişti”. Păi concurenţa nu mai e stimulatoare, pentru calitate şi obiectivitate? Sau ar ieşi la iveală eventualele minciuni?

Constatând creşterea credibilităţii blogurilor, folosite ca surse de informare şi de către jurnaliştii profesionişti, d-na Mikko are griji faţă de statutul şi imparţialitatea blogurilor, ca şi cum mass-media oficiale sau trusturile de presă nu mai pot de imparţialitate. „Mass-media rămân un instrument politic influent, care nu trebuie abordat doar din perspectivă economică. Publicul încă percepe blogurile ca pe mass-media sincere, de aceea avem nevoie de calitate, de informaţii despre cine scrie şi de ce. Nu cred că bloggerii reprezintă o ameninţare, dar ei pot polua spaţiul virtual. Deja avem mult spam, informaţii greşite şi intenţii rele în acest spaţiu. Până acum, blogurile au avut intenţii bune şi au fost oneste, dar acum, când ele sunt tot mai utilizate, ar putea fi folosite de oameni mai puţin corecţi pentru a-şi îndeplini scopurile. Cum problemele pot fi prevăzute, e mai prudent să acţionăm decât să aşteptăm.”

Adică oamenii sunt o turmă fără discernământ, care trebuie să-i lase pe cei mari să aleagă pentru ei informaţii gata selectate. Din fericire, întotdeauna există excepţii, vorba poetului contemporan: „După bloguri suntem noi, care te facem pă tine.”

*

Citeşte articolele lui Adrian Gagiu pe blogul său: PĂREREA MEA