Alexandru Seres

Pentru numărul din luna mai al revistei Familia am pregătit o anchetă în rândul scriitorilor români care au blog (paradoxal, nu sunt atât de mulţi pe cât s-ar putea crede – dată fiind natura “meseriei”). Redau mai jos, în avanpremieră, răspunsurile la una dintre cele cinci întrebări – pentru restul va trebui să mai aşteptaţi până la apariţia lor în revistă!

• Sunteţi mulţumit de oferta culturală a blogosferei româneşti? Dacă nu, ce credeţi că (îi) lipseşte?

Vasile Baghiu: Nu-mi bat capul cu oferta culturală a blogosferei româneşti, adică nu-i duc grija, pentru că nu are nevoie de grija mea. Atâta cât este, ea poate fi de folos unor oameni interesaţi, iar acest lucru mi se pare cel mai important. Oferta din alte spaţii lingvistice este, din fericire, atât de diversă încât nu cred că mai contează cât de bogată sau cât de săracă este oferta românească. Trăim – ca să folosesc o expresie cunoscută – într-un sat planetar.

Leo Butnaru: Mă interesează doar unele personalităţi care au (şi) bloguri şi nicidecum oferta, fie ea şi culturală, la hurtă. Mă interesează cei care au avut un nume până a fi avut un blog şi nu cei care cred că şi-ar putea face un nume cu ajutorul unui blog. Iar dacă reuşeşti a naviga-cerceta în spaţiile mai multor limbi, literaturi şi culturi, îţi dai seama că poţi fi nemulţumit doar de limita posibilităţilor tale (energie, timp) de a beneficia de un „echilibru” între cerere şi ofertă.

Ruxandra Cesereanu: Mulţumită nu am cum să fiu… dar aceasta este o poveste mai lungă.

Vlad Moldovan: Eu vizitez doar câteva bloguri şi nu mi-am făcut din asta o activitate per se – de obicei o fac când mă gândesc „oare ce mai face x sau  y?” şi  atunci intru la el pe blog de curiozitate.

Mircea Pricăjan: Nu pot spune nici da, nici ba. Căci nu ştiu şi sunt convins că n-o să ştiu niciodată care este cu adevărat oferta blogosferei româneşti. Pot spune doar că e o zi frumoasă aceea în care dau întâmplător peste blogul cuiva care ştie să-şi transpună gândurile în cuvinte corect şi onest. Căci cultură/literatură poţi găsi unde nici nu te aştepţi. Şi că e o zi sumbră atunci când aflu, de pildă, că LuciaT a hotărât să-şi închidă blogul Terorism de cititoare. Iar dacă pare că lipseşte ceva, ca în viaţă, nimeni nu poate spune că acel ceva nu există. Poate că încă aşteaptă să fie descoperit. – Asta ca să închei tot pe-un ton biblic-cohelian.

Miruna Vlada: Da, sunt foarte mulţumită, mai ales în ultimii ani. Găseşti orice în blogosfera culturală şi cred că e minunat chiar că putem vorbi deja de o astfel de categorie. De la bloguri despre scriitori,  la videopoeme, dezbateri aplicate pe texte contemporane, cenacluri online şi tarabe virtuale cu ultimele apariţii editoriale. I-ar mai trebui ceva spirit critic şi poate mai mult marketing pentru scriitori, dar cred că va evolua de la sine către o articulare mai coerentă.

Mihail Vakulovski: : Am făcut o anchetă la Tiuk! despre cum ar fi blogurile marilor scriitori (dacă ar avea aşa ceva), aici e textul: http://www.tiuk.reea.net/19/vakulovski_anketiuk.html. Dar, de fapt, blogosfera se blogăreşte destul de cool.

După ce am mutat ce era de mutat de pe blogul vechi, m-am gândit că nu strică să reorganizez puţin paginile aflate pe coloana din dreapta. Fiind preocupat în special de două problematici – jurnalismul şi cultura, am pus blogul sub motto-ul Cultură jurnalistică şi jurnalism cultural, astfel că în paginile pomenite veţi găsi articole scrise de mine despre jurnalism, mai vechi şi mai noi, dar şi multe articole din zona culturii.

Ar putea părea puţin bizară asocierea dintre jurnalism şi cultură (pentru unii, cele două chiar se exclud!). Sunt de cu totul altă părere. Jurnalismul în România este de proastă calitate tocmai fiindcă îi lipseşte suportul cultural. Şi nu mă refer doar la cultura generală a ziariştilor (extrem de lacunară), sau la pregătirea lor teoretică (precară). Ci la faptul că nu există o tradiţie cu adevărat solidă, sănătoasă, fertilă, care să constituie un model de comportament, de modus operandi în domeniu.

Împingând lucrurile mai departe în această direcţie, trebuie să constat că şi blogosfera românească (un mod mai aparte de a face jurnalism, până la urmă) suferă de aceleaşi lipsuri. Cele mai multe bloguri sunt absolut jalnice, cu un conţinut fie patetic, fie derizoriu. Partea (şi mai) proastă e că aceste constatări sunt valabile chiar şi pentru mulţi bloggeri de top. Din acest motiv, alternativa pe care ele o oferă la jurnalismul de tip clasic nu e foarte promiţătoare.

Revenind la oile mele: sper să găsiţi în paginile de pe coloana din dreapta (dar şi în postările mele zilnice) ceea ce am încercat să schiţez mai sus. Unele dintre pagini sunt încă în pregătire, altele, deşi au deja conţinut, le voi dezvolta, adăugând materiale noi. Astfel că e bine să le vizitaţi din când în când. E posibil, de asemenea, să adaug pagini şi subpagini noi. Le voi semnala la timpul potrivit.