Vineri şi sâmbătă, intrare 20 lei.

Anunţă-ţi prietenii pe vinsieu.ro (Cargo, Proconsul)

Concert de zile mari, aseară la Blue Monday. Am fost prea absorbit de muzică pentru a mai reţine şi titlurile pieselor, aşa că redau din memorie şi aleatoriu: Dizident, Ciudat, Asfalt, Roşu Aprins, În Cercuri, Albastru, Folclor, Loc Lipsă. Au fost şi câteva piese de pe noul album Don’t Let Your Dreams Fall Asleep (No Return, Chihlimbar), un album acustic, care dă foarte bine în peisajul tot mai grunge metal al celor de la Luna Amară. Noul chitarist, Mihnea Andrei Ferezan, aduce un aer proaspăt, mai pop, uşor spre U2. Pentru Nick Fagadar am numai cuvinte de laudă, omul are calităţi vocale care-l plasează printre cei mai buni solişti pe care-i avem la ora actuală. Aş fi nedrept dacă n-aş pomeni de Sorin Moraru (bas) şi Răzvan Ristea (tobe), cei doi formând o secţie ritmică de invidiat. Per total, trupa are un sound foarte compact, lucrat la perfecţie, extrem de convingător.

Mihnea Blidariu a profitat de ocazie pentru a marca momentul (şi locul), pomenind în mai multe rânduri de consilierul local care a interzis un concert God Dethroned în Blue Monday. A avut şi un mesaj pentru Dan Octavian, sintetizat prin cuvintele: “Fuck you, man!”

N-a scăpat fără critică nici Primăria, formaţia neputând să-şi promoveze concertul prin afişe din cauza interdicţiei (stupide) cauzate de campania electorală.

>> Citeşte cronica pe larg a acestui concert pe vinsieu.ro

Atmosferă de local occidental la Blue Monday II, deschis în urmă cu trei săptămâni, în locul fostului Time Out. Patronul localului, Andras Dutka, vrea să se cânte aici muzică de bună calitate, aşa că Joe Balogh şi prietenii săi au fost invitaţii serii de sâmbătă, 3 octombrie, cu proiectul Jazz Today. Alături de Joe au cântat Bader Oliver, unul dintre chitariştii de jazz cu ştaif ai Oradiei, plus Haraji “Peko” Adalbert la bas, alăturându-li-se ulterior şi mai tânărul Marius Pop, cel mai tehnic dintre chitariştii orădeni.

O seară relaxantă, fără entuziasme inutile, dar cu piese executate cu măiestrie, fie că e vorba de excelentele compoziţii ale lui Bader Oliver sau de cele din repertoriul internaţional. Ascultându-i, fără să vreau mi-am amintit de Friday Night in San Francisco, mai ales că, dacă memoria nu-mi joacă feste, una din piese avea câteva citate de pe acolo. Aşa că putem pune şi un titlu acestui concert: Saturday Night in Oradea Mare…

Când a fost anunţat programul Toamnei Orădene, încă nu se ştia exact ziua şi locul, dar acum e sigur: Noris va cânta la clubul Blue Monday, joi, 8 miercuri, 7 octombrie, de la ora 20.00 21.00. După concertul rock şi blues acustic al lui Noris, vor urma cei de la Celelalte Cuvinte. O seară pentru prieteni!

>> Anunţă-ţi prietenii pe vinsieu.ro

Jazz de calitate la Blue Monday, duminică, 2 august 2009, cu doi muzicieni din Budapesta, care fac cât patru. Zsolt Kaltenecker trebuie să aibă o personalitate de tip schizofrenic: în timp ce îşi etalează virtuozitatea solistică, susţine şi linia de bas, cu nuanţări de invidiat. Gyorgy Martonosi e uns cu toate alifiile, bate precis şi rece, dar cu un simţ al contratimpului de te lasă mut. De la “Come Together” la Pat Metheny, trecând prin numeroase compoziţii proprii – un regal. Surpriza serii, “Billy Jean”, apud Michael Jackson, cu mult umor (nu-l am pe video, din păcate…).

(Foto & film: Al. Seres)

UPDATE: Billie Jean, la MuzicadeVest

Oradea e în Evul mediu, Oradea nu e în UE, ci în Uzbekistan, municipiul Oradea să se înfrăţească cu Kandahar.

Cam aşa sună verdictul dat de opinia publică internautistă în cazul anulării concertului trupei de black metal God Dethroned, care urma să aibă loc duminică, la clubul orădean Blue Monday.

Cine e vinovat de acest lucru? Autorităţile locale, Primăria Oradea, Ilie Bolojan, Consiliul Local, Consiliul Judeţean, Partidul Naţional Liberal, Prefectura Bihor, Guvernul României şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, consilierul local Dan Octavian.

Cum a ajuns Oradea în Uzbekistan? Simplu. Printr-un mecanism idiot, boală a presei şi a opiniei publice: generalizarea.

Reţetă: Se ia  un consilier local, pe numele său creştin-ortodox-liberal Dan Octavian, şi se avertizează de către cetăţeanul orădean indignat că oraşul va fi invadat de barbarie satanistă, de provenienţă olandeză, purtând infamul nume God Dethroned. Animat de cele mai bune intenţii, consilierul îl avertizează la rândul său pe patronul clubului Blue Monday, Andras Dutka, de primejdia care ameninţă oraşul. Patronul ia aminte şi anulează concertul.

Concluzia presei: autorităţile din Oradea au anulat/interzis concertul trupei olandeze God Dethroned.

Concluzia opiniei publice: Primăria/conducerea municipiului/Bolojan/Consiliul Local/liberalii au interzis concertul. Consiliul local ia hotărâri anticonstituţionale. Oradea este condusă de talibani. În România se practică cenzura. Ne-am întors în comunism. Dumnezeu nu există. Burn in hell!

Concluzia mea: Romania, land of choice.

• Bibliografie: Church of Satan, Biblia, Marilyn Manson, Eminescu, Nietzsche, Michael Jackson, John Stuart Mill, Norica Nicolai, Larry Flint, Ştefan cel Mare, Teilhard de Chardin, Marean Vanghelie.

(http://www.metalhead.ro/stiri/Autoritatile_din_Oradea_au_interzis_concertul_God_Dethroned-aid-65005-l-1;  http://www.bihoreanul.ro/cultura-timp-liber/dan-octavian-a-taiat-un-concert-la-oradea-4613110;  http://www.crisana.ro/stiri/actualitate-13/rockerii-oradeni-cu-basca-pe-ochi-80984.html)

2. Liviu Antonesei scrie în Cotidianul despre situaţia creată recent la Familia. Combate bine - dar pe baza unor informaţii total inexacte. Prietenii ştiu de ce  

3. Lulu Cremeneanu a fost la Barcelona, la primul concert din cadrul turneului U2 - cronica concertului.

Foto: Lucian Cremeneanu

Rezervări la tel. 0753/451162. Intrare: 50 RON.

UPDATE:  Ora de începere a spectacolului este 20.00!

Lucian Cremeneanu

http://www.cremeneanu.ro

E pentru prima dată în viaţa mea când plec de la un concert înainte să se termine. Pe scenă e o formaţie pe care n-am mai văzut-o live din 1995, de care îmi era tare dor şi care îmi place mult – Semnal M. Cei trei cântă excelent, sunetul este clar şi cinstit, melodiile îmi provoacă frumoase aduceri aminte şi, totuşi, eu plec acasă la jumătatea concertului. De ce? 

Plec din cauză că asist la un concert în care scena şi publicul sunt două entităţi atât de diferite, de parcă s-ar fi întâlnit întâmplător în tren şi trebuie să se suporte până la destinaţie. Foarte puţini dintre cei aflaţi în Blue Monday vineri seara ştiau că urmează să cânte Semnal M. Eu însămi am aflat întâmplător de la un prieten, cu doar câteva ore înainte de concert. Lipsa unei minime promovări a concertului denotă o lipsă totală de respect faţă de Semnal M, faţă de oamenii care ar fi vrut să-i vadă şi, în ultimă instanţă, faţă de cei care erau în club şi nu aveau chef de Semnal M.  

Ca să mă înţelegeţi mai bine, lucrurile stăteau aşa: pe scenă, una dintre formaţiile de legendă ale muzicii româneşti, Semnal M, cânta exemplar în formulă de 3. În sală, lumea vocifera cu spor, fără să fie interesată deloc de cântare. Melodii ca „Spune-mi cine eşti”, „Drumul în doi” şi “O roată de foc” erau doar piedici în calea discuţiilor dintre meseni. Nici vorbă de cântat în cor sau aplauze fierbinţi. Imaginea unui ins bine făcut, cu lanţ gros la gât, stând în faţa scenei, dar cu spatele, încă mă bântuie. Ea ilustrează perfect tragedia serii.  

Nici cei din sală, nici cei de pe scenă nu sunt de vină pentru nefericita întâlnire. De vină este doar modul aproape inexistent în care a fost promovat acest eveniment. Nu poţi să pui un afiş pe uşa clubului şi să consideri treaba făcută, pentru ca mai apoi să dai vina pe dezinteresul publicului. Rolul organizatorului unui concert nu se rezumă doar la aducerea artiştilor. Tot el trebuie să aducă şi publicul potrivit. Nu e greu, mai ales când toată presa locală te sprijină.  

Mergând abătut spre ieşire dau nas în nas cu Dutka Andras, patronul clubului Blue Monday, care tocmai venea la serviciu. „Pleci?” mă întreabă. „Da” îi răspund, sperând că va risca întrebarea „De ce?”. Dar nu o face. Totuşi îi spun că am aflat cu totul întâmplător de concert. „Dacă îl promovam, nu-mi veneau nici atâţia” îmi răspunde. După o astfel de replică nu pot să trag decât două concluzii: că Semnal M nu e o trupă care să aducă public şi că cei care au dat totuşi 10 lei pe bilet sunt nişte fraieri.  

Sunt trist din cauză că n-am putut să mă bucur de reîntâlnirea cu vocea excelentă a lui Ştefan Boldijar şi nici pentru că descopeream un chitarist tânăr excepţional în persoana lui Florin Ştefan. Iar pentru ca tristeţea mea să fie deplină, realizez că tocmai azi se împlinesc 9 ani de când a coborât definitiv de pe scenă Iuliu Merca, membru fondator al grupului şi unul dintre cele mai mari suflete de muzică pe care le-am cunoscut. O comemorare mai tristă nici că se putea. „Mersi”, Andras.

Alături de Andrieş (voce, chitară), îi vom mai putea vedea/auzi pe George Baicea-ch. solo, Cristian Soleanu – saxofon, Eugen Tegu – bass, Maria Ioana Mîntulescu – voce,Tudy Zaharescu – tobe.

Concertul începe la ora 21, preţul biletului fiind 15 RON. Rezervări: 0721/898.456 si 0752/068.011.

Cel mai recent CD semnat Alexandru Andrieş este single-ul “Suntem europeni”. Piesa va figura şi pe următorul material discografic al artistului, un dublu CD care va apărea în această toamnă. Albumul va conţine atât piese noi cât şi reeditări ale unor melodii de pe primul album produs de A&A Records, “Verde-n faţă”.

Spre deosebire de mine, Lulu Entuziastul s-a dus să-i asculte pe David Garfield & Co la Blue Monday. Şi n-a avut ce regreta (spre deosebire de mine…).

Lucian Cremeneanu

„Unbelievable!” spune patronul-sunetist, strângându-i mâna unui Garfield obosit şi transpirat. „Best show ever!” zice toboşarul-percuţionist al trupei de deschidere. Concertul s-a terminat, dar superlativele nu mai contenesc. Jumătate din public îşi face poze cu străinii, care sunt foarte prietenoşi cu noi, băştinaşii. Ne comportăm ca nişte primitivi care, după ce i-a călcat o maşină de muzică, îşi cer scuze şi îl laudă pe şofer. Bullshit! Aşa se cântă, oameni buni! Diferenţa trebuia sesizată de la început: cântarea de club e una, concertul e alta. Iar David Garfield & The Cats au avut concert în Blue Monday.

După prima piesă trupa putea foarte bine să ne spună „Thank you! Good night!” şi să ne trimită acasă. S-a năpustit asupra noastră cu un cântecoi instrumental de 10 minute, în care toată lumea de pe scenă a făcut solo. Ne-au ciuruit! Cu toţii am răspuns civilizat cu răgete de satisfacţie şi fluierături de derby mioritic. Dar cum să plecăm acasă? De la piesa 2 vine la microfon o bucată de istorie ruptă din Columna lu’ Santana: Alex Ligertwood. Voce seacă, dar cât de exactă şi de curată! Bucuria de a cânta nu-i încape pe faţă, i se revarsă pe tot corpul. Vibrează, aplaudă, sare, se învârte şi emană fericire. Iar concertul mai începe odată.

Îmi place când văd oameni în vârstă pe scenă. Îmi place când văd muzicieni cântând cu partitura în faţă. Îmi place când aud solouri de chitară live cu sound de studio, ca ale senzaţionalului James Harrah. Îmi place când se împletesc natural şi lejer ritmurile complicate de latin jazz cu maiestuozitatea rockului. Tobarul Forrest Robinsson şi bassistul John Pena, ritmici până în măduvă, ne-au arătat cum se face asta coordonaţi de clăparul-comandant David Garfield. Îmi place când toate acestea se întâmplă la doar 10 minute de casa mea, fără să fiu nevoit să am la mine, pe lângă bilet, şi paşaportul.

Primele semne că va fi o seară mare le-am avut înainte de a intra în Blue Monday. Se adunase un grup de oameni pe care nu prea îi văd la alte evenimente. Sunt orădenii aceia autentici, rafinaţi şi cu priviri inteligente şi gusturi muzicale fine, de care mi-e dor să-i văd pe stradă. Aşteptau civilizat să intre, nepărând prea deranjaţi de faptul că au fost ţinuţi afară o jumătate de oră în plus din pricina probelor de sunet.

Înainte de cântarea străină, orădenii noştri din Jazz Today (Joe Equilibrium, Marius Exuberantus, Oliver Blazatus şi Lucian Percutatorum)* au încercat să domine hărmălaia celor de la mese. Au reuşit s-o facă doar în faţa scenei, deşi au tras o cântare bună, poate doar un pic prea lungă pentru un opening act.

P.S.: Nu cred că e bine să-i pupăm prea tare în cur pe străini. În primul rând, ei ştiu că sunt buni şi le ajung aplauzele. În al doilea rând, îi declasificăm pe muzicienii noştri cu ploconelile exagerate în faţa strangerilor.

* (Joe Balogh, Marius Pop, Oliver Bader şi Lucian Hulban)

FOTO: Lucian Cremeneanu

*

Citeşte articolele lui Lucian Cremeneanu pe site-ul său.

Sigur, biletul e cam scump (50 RON, în care intră şi consumaţie de 10 RON). Joe Balogh mă avertizase în urmă cu peste o lună: vine David Garfield la Oradea! Who the f… is David Garfield, m-am întrebat în sinea mea. Apoi am dat căutare pe Internet. All music, cel mai doxat portal-lexicon de muzică, abia de îl pomeneşte cu o discografie de vreo şase CD-uri (biografie, activitate – ioc!). Pe YouToube, niciun video care să-l aibă drept protagonist (doar muzician de acompaniament). Participări la festivaluri – Heineken Jazz Festival! (putea fi şi Coca-Cola…).

Mda, jazz-ul ar fi fost un motiv suficient ca să mă duc să-i văd pe The Cats (mai era trecut acolo şi Alex Ligertwood – ex-solist Santana). Dar 50 RON?! Pe Al DiMeola l-am văzut la Satu Mare pentru 30 RON, iar pe Jan Garbarek, la Gărâna, tot cu atât. David Garfield? O fi bun, nu zic - dar sorry, n-am bani de aruncat…

PS: Sunt convins că Joe Balogh nu mă va mai saluta în veci. Andras Dutka, sufletist, nu-mi va reproşa, probabil, nimic, deşi se va uita câş la mine. Cu toate astea, voi merge în continuare la Blue Monday, când e muzică bună (numai să-mi permită buzunarul!). În fond, e singurul local în care se mai cântă muzică live de calitate în Oradea!

LATER EDIT: Pentru supărăcioşi şi ofuscaţi (care s-au străduit din greu să demonstreze cât a fost de bun concertul): nu contest valoarea şi calitatea muzicii lui David Garfield & The Cats. Sunt sigur că a fost un concert foarte bun şi cei care s-au îndurat să dea banii n-au regretat. Dacă eu nu am găsit motive suficiente să mă duc, e problema mea. Iar dacă unii s-au supărat din cauza asta, e problema lor…