Designerul se întoarce şi se răzbună cu un nou calendar. De astă dată cu Bolojan, aşa cum a promis.

Nici creşterea câinilor nu e un hobby pe placul primarului. De câteva zile, discret, hingherii adună câinii pe prin cartiere. Eu chiar mă întrebam când o să înceapă şi prigoana asta? Pe bieţii căţei şi nici pe aceia care împart cu ei din puţinul lor nu i-a întrebat nimeni.”

O aflarăm şi p-asta: hobby-ul în vogă al orădeanului de cartier e creşterea câinilor de pripas – în haită. Abia aştept să-i văd pe reporterii Crişanei realizând un vox populikutya, în care să chestioneze căţelandrii vagabonzi dacă consimt, bieţii de ei, să fie hingheriţi.

Apropo, de bărbi, sprâncene şi alte ornamente faciale. Alexandru Şereş, umbra lui Ilie de la Primărie, şi-a lăsat mustaţă. Nasol! Umblă vorba că, în curând, portul faldurilor de sub nas va deveni obligatoriu în admistraţia locală.”

Deci, două precizări: 1. Mă numesc Seres, nu Şereş, şi 2. Poză recentă cu mine, în care, ce-i drept, sunt cam neras, dar nici urmă de mustaţă (între timp m-am bărbierit, că a venit apa caldă ). Nasol!

PS: Ştirea despre mustaţa mea se poate citi doar în ediţia online a Crişanei, că în ediţia tipărită am fost cenzurat! (drept pentru care protestez)

]]> http://alexandruseres.com/2009/10/05/barbile-crisanei-si-umbra-lui-ilie-de-la-primarie.html/feed 8 http://alexandruseres.com/2009/09/24/rt-bolojan-oradea-nu-e-o-scrumiera.html http://alexandruseres.com/2009/09/24/rt-bolojan-oradea-nu-e-o-scrumiera.html#comments Thu, 24 Sep 2009 07:32:39 +0000 Alexandru Seres http://alexandruseres.com/?p=2984 Continue reading →]]> Nimeni din presa locală nu a observat că Ilie Bolojan şi-a lansat campania de salubrizare a Oradiei taman de Ziua Mondială a Curăţeniei. În schimb, pe Twitter, startul campaniei s-a bucurat de un succes fulminant, cu numeroase reluări ale mesajelor primarului.

RT-urile (re-tweet, adică reluarea mesajului, asemeni share-ului în Facebook) au apărut în urma unor mesaje ca “Să scăpăm oraşul de gunoaie! Inclusiv de gunoaiele care fac mizerie pe stradă” sau “Amenda pentru o ţigară aruncată pe jos – 500 lei. ORADEA NU E O SCRUMIERĂ!”. Acestea au fost multiplicate de sute de ori, putând fi citite pe mii de conturi ale utilizatorilor Twitter. Alţii au transmis mesaje de susţinere a campaniei, ori felicitări pentru primar.

La conferinţa de presă de ieri, în cadrul căreia a fost lansată campania pentru curăţenia oraşului, primarul Oradiei a fost întrebat de un ziarist cum se face că, deşi campania începe în 23 septembrie, nu există încă nicăieri vreun semn al anunţatei campanii publicitare. Semn că presa pricepe greu că o campanie înseamnă în primul rând comunicare – iar conferinţa de presă de ieri a fost parte a acestei campanii. Şi mai greu înţeleg ziariştii că, de când pe Internet au apărut platformele web 2.0, niciun comunicator nu mai poate neglija comunicarea online. Succesul lui Bolojan pe Twitter (iar de azi, şi pe Facebook) demonstrează nu doar că într-adevăr campania de comunicare a început pe 23 septembrie, ci şi că metodele neconvenţionale pot la fel de eficace ca şi cele tradiţionale. Mai ales că nu costă nimic!

Cu acest prilej am remarcat însă că presa orădeană are o problemă, de care nu pare conştientă: nu utilizează Twitter-ul (cu excepţia a vreo doi-trei ziarişti). În condiţiile în care, prin alte părţi, gazetarii au început din plin să folosească această reţea socială (vezi revoluţia din Moldova), ai noştri par să fi rămas încă în Evul Mediu.

Catalog: Laurenţiu, Sebi, Ştefan, Lili, Vali, Ciprian, Alin, George, Ioana, Ilie, Noris, Dragoş, Andrei, eu – şi alţii, care n-au semnat condica de prezenţă.

Ce s-a discutat e treaba noastră. Am pus Oradea la cale…

Aveţi poze - să fiţi iubiţi…

PS: Alte poze, mai faine, la Orădeanul  (de fapt cred că le-a făcut urâtul de Zoso

Noul primar al Oradiei, care va depune jurământul miercuri, 18 iunie, în cadrul şedinţei de constituire a Consiliului Local, a anunţat oficial propunerea PNL pentru viceprimar, în persoana doctorului Gheorghe Carp, confirmând astfel zvonurile vehiculate în presă.

Ilie Bolojan a mai confirmat şi o altă presupunere a presei: apariţia Ziarului Primăriei va fi sistată.

Foto: Al. Seres

DOWNLOAD: Raportul veniturilor şi cheltuielilor electorale ale lui Ilie Bolojan: raportfinal

Chiar dacă prezenţa sa pe liste nu ar fi putut prejudicia semnificativ şansele lui Ilie Bolojan de a câştiga fotoliul de primar, Ioan Bolojan a preferat totuşi să se retragă – spun sursele noastre – pentru a nu fi acuzat că s-a înscris în cursă doar pentru a-l încurca pe fostul prefect al Bihorului, şansele sale de a fi ales consilier fiind practic neînsemnate.

A remarcat până şi Ilie Bolojan, care zice pe blogul său că s-a distrat şi că-şi va urmări cu interes propriile aventuri…

Dacă nu revenea asupra articolului său de săptămâna trecută, “Manipularea lui Bolojan”, poate nu m-aş fi decis nici eu să scriu despre Florin Budea. Însă a făcut-o, stârnit de cele 50 de comentarii de pe site-ul Bihoreanului, majoritatea negative la adresa sa. Şi a făcut-o într-un mod atât de jalnic, încât, în pofida simpatiei pe care o am pentru el, am simţit nevoia să încerc să pun lucrurile la punct.

Florin Budea, cel căruia comisia mass-media pentru Premiile de Excelenţă ale Oradiei (al cărei preşedinte am fost în 2007), i-a acordat distincţia de jurnalist al anului, comite cel puţin o gravă eroare de judecată (căci nu pot să-l bănuiesc, ca alţii, de scriere la comandă)  în privinţa celor afirmate de Ilie Bolojan despre Oradea.

Bolojan a spus, citind/citând revista Biz, că Oradea a rămas în urma unor oraşe din vestul României, precum Aradul sau Clujul, din punctul de vedere al dezvoltării (Budea, citându-l pe Bolojan: “”Oradea este un oraş care a pierdut competiţia cu municipiile învecinate”). Acest lucru nu contrazice nicidecum ceea ce scrie în Biz, că Oradea este printre primele 10 oraşe ale României, argument pe care Budea îl foloseşte pentru a-l desfiinţa pe “manipulatorul” Bolojan. Oradea este în coada listei, deci în urma oraşelor amintite!

Articolul lui Budea, cu sau fără intenţie, manipulează cititorii. Ideea că Bolojan induce în eroare opinia publică, trunchiind articolul din Biz, este complet falsă, lucru care se poate constata simplu, citind cu atenţie chiar articolul lui Florin.

Acesta este blogul lui Ilie Bolojan, candidat PNL la Primăria Oradiei. I-am pus în braţe mai ieri, pe blog, o problemă lui Bolojan: din sursele mele, Primăria pedelistă a premeditat cumpărarea hiperluxoaselor tramvaie Siemens, la preţul astronomic de 2,7 milioane de euro/bucată, în ideea că în scaunul de primar se va urca, cu certitudine, Bolojan – aşa că n-are decât să plătească el cele 27 milioane de euro pentru cele 10 tramvaie-rachetă.

Nu e o cioacă. E purul adevăr, care mă face să mă cutremur. Edililor nu le pasă nici cât negru sub unghie de contribuabili, punându-le pe umeri o imensă povară fiscală (tramvaiele vor fi plătite din credite, ultrascumpe şi ele!), pentru un joc politic de tot josnic şi iresponsabil!

Revenind la blogul lui Bolojan: domnul în chestiune a evitat să-mi confirme (sau să infirme) scenariul pe care l-am făcut public pe blogul său. În schimb, a făcut azi dimineaţă o postare, sub titlul “Ce se poate face cu 27 milioane de euro”, în care enumeră o serie de lucruri (într-adevăr importante) ce se puteau rezolva cu aceşti bani: cam jumătate din şoseaua de centură, sau vreo 3600 de locuri de parcare (interesant, într-adevăr), toate acestea contrapuse moftului politic numit tramvaie Siemens.

Păi, să vă spun şi eu ce se poate face cu 27 milioane de euro. Spre exemplu, să fie tocmită cea mai bună firmă de avocatură din România care să dea în judecată, în numele cetăţenilor oraşului, Primăria Oradea, în frunte cu primarul, fostul primar şi viceprimari, precum şi Consiliul Local, cu toţi consilierii nominal, pentru risipirea banului public în scopuri politicianiste, în interes de partid şi personal! Milioanele de euro ar ajunge cu vârf şi îndesat pentru cumpărarea procesului, astfel ca să fim absolut siguri că toţi cei chemaţi în judecată vor ajunge după gratii!

După aceea, putem face oricâte parcări, şosele de centură, case pentru nevoiaşi etc. Şi ne mai rămân şi bani, căcălău!

PS: Acest text nu este un pamflet, orice asemănare cu realitatea fiind premeditată, în mod pervers şi în scopuri subversive. Dixit!

GUEST POST

O comparaţie de zile mari: Traian Băsescu şi Ilie Bolojan seamănă în multe privinţe, zice amicul Boeriu – doar că cel din urmă e mai ortoman…

Dan-Liviu Boeriu

dan.boeriu@gmail.com

Coşmarul cel mai aprig al liberalilor de pe Criş (şi nu numai) a devenit realitate. După ce l-au detestat cu metodă pe marinarul care i-a adus, de fapt, la guvernare, urmaşii brătienilor din Oradea Mare se văd puşi în situaţia de a susţine, pentru primăria municipiului, o persoană care seamănă foarte bine cu obiectul urii lor.

Da. Ilie Bolojan, candidatul cu şanse reale la fotoliul de prim gospodar al urbei, e, din punctul de vedere al tipologiei de politician pe care o întruchipează, o replică destul de fidelă a lui Traian Băsescu. Mă explic. În 2004, candidatul defunctei alianţe PNL-PD avea ca obiect de atac în campania electorală lupta pe care urma s-o declanşeze cu “sistemul ticăloşit”.  Dincoace, Ilie Bolojan se războieşte, de pe-acum, cu sistemul clientelar instituit hoţeşte în primăria Oradiei. Traian Băsescu părea că vrea să ducă o luptă de unul singur, că e decis să dea piept într-o singurătate christică cu toate obstacolele inerente unei grele moşteniri pesediste. Ilie Bolojan, la fel, se delimitează de “grupurile de interese” locale despre care se zvonea că gravitează în jurul PNL. Un alt aspect, deloc de neglijat, e dat de categoria de electorat spre care ţintesc cei doi: Traian Băsescu şi-a atras de partea sa nume sonore ale lumii culturale româneşti (Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu, Mircea Cărtărescu etc.), chiar dacă, ulterior, unele dintre acestea au părăsit discret vaporul prezidenţial; simetric, şi Ilie Bolojan s-a înconjurat de oameni cu o anumită notorietate şi prestanţă publică locală (Ion Simuţ, Orlando Balaş, Daniel Vulcu etc.). Aşa cum Traian Băsescu a rupt o parte importantă a electoratului tânăr în 2004, Ilie Bolojan a trecut la aceleaşi strategii: cea mai recentă e lansarea sa pe internet, crearea unui blog personal prin intermediul căruia persoanele care vor să intre în contact cu candidatul preferat pot s-o facă.

Dincolo de aceste detalii, care pot fi, la rigoare, chiar şi simple coincidenţe, se remarcă o apropiere mai ales sub raport stilistic între cele două personaje amintite. E vorba despre o anumită retorică ofiţerească, despre o anume hotărâre erectă, împachetată în fraze scurte, la obiect şi tăioase. Nici Traian Băsescu, nici Ilie Bolojan nu dau prea mult credit metaforei halucinogene sau epitetelor şlefuite migălos de limba de lemn a înaintaşilor. Stilul e deseori brutal, neechivoc şi percutant. Privirea e mereu virilă, zâmbetul – dozat strategic, iar încruntarea şi pumnul încleştat sunt gata mereu să iasă la suprafaţă. Băsescu şi Bolojan n-au timp de fineţuri, nu fac cronică literară când e vorba să pună la zid practici de corupţie ale duşmanilor politici. Ei se adresează, mereu, fie alegătorului, fie cetăţeanului, fie ascultătorului curios. Au la îndemână soluţii corecte, simple şi imediat aplicabile dacă, fireşte, electoratul le va da girul.

 Impresia de erou salvator, de personaj apărut parcă de nicăieri şi care e pe punctul de a se lua de gâtul oricărui individ care foloseşte banul public în alt scop decât a fost el creat, e o altă trăsătură care-i uneşte pe cei doi. Solitudinea predestinată, resturile unei stilistici de geniu neînţeles, de om lăsat de izbelişte, de – în sfârşit - don quijote dâmboviţean sunt tot atâtea puncte comune (şi pozitive, de altfel) ale lui Traian Băsescu şi Ilie Bolojan.

Sigur, comparaţia n-ar fi completă fără dezvăluirea diferenţelor fundamentale dintre cei doi actori politici. Lui Ilie Bolojan îi lipsesc hăhăitul inestetic al lui Băsescu, complicitatea discutabilă cu regii şi reginele bordurilor din Bucureşti, dispariţia davidcopperfieldiană a flotei şi, cel mai important, accesele de vulgaritate sinceră ale preşedintelui. Bolojan porneşte la drum, aşadar, cu un cazier curat, cu atuuri importante de partea sa şi cu o doză în plus de bun-simţ şi civilitate. Dincolo însă de toate acestea, e uimitor cum, din punctul de vedere al strategiilor comunicaţionale ori al tacticii infailibile de atac, Ilie Bolojan şi Traian Băsescu seamănă. Şi, la fel cum în 2004 mi-am dat votul lui Traian Băsescu (şi, spre disperarea cunoscuţilor, declar pe proprie răspundere că la următoarele alegeri o voi face din nou), îmi doresc, fără ipocrizie, ca Ilie Bolojan să câştige fotoliul de primar al Oradiei. Chiar dacă asta înseamnă, pentru liberalii bihoreni, recunoaşterea implicită a faptului că România, deocamdată, are nevoie de stilul Traian Băsescu pentru a deveni ceea ce-şi doreşte. Pentru că aşa stau lucrurile: dracul nu mai pare atât de negru dacă e sădit în grădina noastră. 

*

Citeşte toate articolele lui Dan-Liviu Boeriu pe blogul său: Cu cărţile pe faţă

Candidatul PNL la Primăria Oradiei s-a ţinut de cuvânt, activându-şi azi blogul personal, “Blogul lui Bolojan“, după ce în cursul dimineţii a devenit activ şi site-ul său. Blogul lui Bolojan a fost creat pe WordPress, prima postare fiind intitulată “De ce mi-am făcut blog”.

Fostul secretar general al Guvernului şi, timp de doi ani, prefect al Bihorului, spune că motivul pentru care şi-a făcut blog este ca să poată fi în permanenţă în dialog cu orădenii.  El anunţase înainte cu o zi crearea site-ului şi a blogului său.