Poetul Ioan Moldovan este invitatul Seminarului de Poezie Contemporană al Cenaclului de la Bibliotecă, joi, 4 februarie, de la ora 17.

Înainte de a vă prezenta noul număr al revistei Familia, se cuvin două precizări pentru cei mai puţini informaţi cu privire la cele petrecute la revistă în ultima lună: 1. Am fost numit director interimar, dar nu sunt redactor-şef; 2. Atribuţiile de redactor-şef le-am delegat lui Ioan Moldovan. Aşa este corect: ar fi fost o mare nedreptate ca, printr-un concurs de împrejurări stupid, cel care a condus timp de 20 de ani revista să rămână simplu redactor până la organizarea concursului pentru ocuparea postului.

Asta e, trăim în România - the land of no choice.

Într-un asemenea moment, parcă se simţea nevoia unui bilanţ. Îl face chiar Ioan Moldovan, în editorialul numărului pe luna iunie, intitulat – cum altfel – “Familia 20″: “În viaţa Familiei, aceşti 20 de ani trecuţi au însemnat în primul rând o istorie pe care aş aşeza-o sub semnul strădaniei – împlinite, cred – de a conta valoric cu adevărat în peisajul atât de viu, de pestriţ, de solicitant, al vremurilor noastre culturale.” Rubricile lui Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Alexandru Vlad, Vasile Dan, Alex Ştefănescu sunt şi ele prezente, ca parte a acestei strădanii invocate de Ioan Moldovan. Traian Ştef continuă mirifica transcriere modernă a Ţiganiadei lui Budai-Deleanu, ajungând la cântul III. În cea mai consistentă secţiune a revistei, poezia, îi avem pe Liviu Apetroaie, Mihaela-Claudia Condrat, Petru Covaci, Alexandru Virgil Iordache, Gheorghe Izbăşescu, Lucian Parfene, Viorica Răduţă, Ion Scorobete, Lucian Scurtu, Teofil Răchiţeanu şi Ioana Miron. La capitolul proză figurează Radu Albulescu, Flori Bălănescu şi Daniel Dragomirescu. Cronica literară este semnată de Ioan Moldovan, Marius Miheţ şi Cornel Munteanu – iar pe cei interesaţi de noutăţile din peisajul editorial orădean îi invit să citească despre cartea lui Lucian Cremeneanu “Welcome to My Paradise” - cronica poate fi citită şi pe acest blog, la pagina Scriitori orădeni.

Următorul număr al revistei va fi dublu şi va apărea la finele lunii august.

PS: Despre problema de ordin administrativ apărută la revistă puteţi citi aici, cu specificaţia că este vorba strict de managementul revistei.

15 iunie 2009: s-au împlinit 120 de ani de la moartea lui Eminescu. La statuia din centrul Oradiei era lume multă, dar pe Eminescu nu l-am găsit. A trebuit să vină Dan Puric să ni-l arate.

În aceeaşi ordine de idei: de cât geniu e nevoie ca, fix în această zi,  să-l anunţi pe redactorul-şef al revistei Familia, unde a debutat poetul-naţional-nepereche-şi-luceafăr, că i-a expirat contractul de management?

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.

Ioan Moldovan, Ion Simuţ, Ioana Cistelecan şi Gheorge Vidican

Apărută la Editura Brumar, noua carte a lui Gheorghe Vidican, „Mansarda cu vitralii”, a fost lansată într-un beci. Dar nu orice beci, ci o pivniţă cu vinuri, Vino vera.  Gest ce pare să indice, ironic, un spaţiu parcă predestinat poetului orădean, aflat la a şasea carte.

Ioanei Cistelecan i-a revenit rolul de moderator al serii, iar lui Ioan Moldovan cel de a-l prezenta pe poet, unul „foarte matur”, „cel mai cronicat poet din Bihor” (cu referire la faptul că volumele lui Vidican au avut parte de numeroase articole în presă). „O poezie destul de agresivă, destul de misterioasă, lipsită de reverenţe faţă de cititorul comod – şi asta face bine poeziei sale”, a spus Ioan Moldovan, care consideră „Mansarda cu vitralii” cea mai valoroasă carte a poetului. Redactorul-şef al revistei Familia a mai arătat că prima parte a volumului, substanţială, este un fel de jurnal liric, în manieră existenţială, iar a doua parte, intitulată „Ripostă umbrei”, conţine „mici implozii într-un univers poetic, cu teme precum iubirea, melancolia, trecerea timpului, comunicate cititorului într-o manieră grafică”.

Al doilea invitat al serii, Ion Simuţ, a remarcat faptul că poezia lui Vidican aparent s-a schimbat cu acest volum, însă nu fundamental, noutatea constituind-o lexicul, cu numeroase vocabule provenind din zona computerelor sau a marketingului. „Întâlnirea dintre poezia obiectualităţii, a divinizării obiectelor, şi cea a vulnerabilităţii dă specificul poeziei lui Vidican”, a subliniat criticul.

În încheierea manifestării, desfăşurată în cadrul Festivalului „Primăvara poeţilor”, Raluca Naom a citit câteva dintre creaţiile poetului.

(Foto: Al. Seres)

Întâlnirea cu poetul Andrei Bodiu s-a desfăşurat într-o atmosferă destinsă, deloc academică, propice dialogului dintre autor şi publicul prezent, format în mare parte din studenţii Facultăţii de Litere de la Universitatea din Oradea.

Poetului Ioan Moldovan i-a revenit sarcina de a vorbi despre trăsăturile lirismului lui Andrei Bodiu, „un poet adevărat, un poet autentic şi un poet fermecător”, care deşi scrie despre „oboseala de a fi”, „are un har de a înveseli realitatea imediată, printr-o privire ironică”.

Marius Miheţ a prezentat pe scurt câteva dintre studiile critice ale lui Andrei Bodiu, Direcţia 80 în poezia română, Şapte teme ale romanului postpaşoptist, precum şi micromonografia Mircea Cărtărescu, insistând însă mai ales asupra singurului roman scris până acum de universitarul braşovean, Bulevardul Eroilor (Editura Paralela 45, 2004), din care a şi citit, spre delectarea audienţei, câteva fragmente.

Criticul Ion Simuţ, care a făcut şi oficiile de gazdă, nu a omis să amintească celor prezenţi faptul deloc lipsit de importanţă că „Andrei Bodiu a intrat istorie – adică în Istoria critică a literaturii române a lui Nicolae Manolescu”.

Ultimul cuvânt l-a avut desigur autorul, care a citit câteva dintre poemele din cel mai recent volum al său, Oameni obosiţi, însoţindu-le cu descrierea împrejurărilor – unele pline de haz – în care au fost scrise. În dialogul ulterior, Andrei Bodiu a răspuns numeroaselor întrebări venite din public, dezvăluindu-se drept un interlocutor plin de farmec şi de umor.

Ion Simuţ, Andrei Bodiu, Ioan Moldovan şi Marius Miheţ (Foto: Al. Seres)