Alexandru Seres

Un amplu interviu cu scriitorul ieşean Liviu Antonesei în Observator Cultural, realizat de Mihail Vakulovski. Mi-a atras atenţia şi fiindcă una dintre întrebări se referă la relaţia dintre gazetărie şi literatură. Cum Antonesei este nu doar scriitor, dar şi un prolific publicist,  răspunsul său mi s-a părut relevant şi îl reproduc ca atare:

Cred că sînt activităţi cumva autonome, dar cu unele zone de intersecţie. Nu-mi dau seama cum stau lucrurile cu alţi autori, dar la mine publicistica de toate felurile, cercetarea ştiinţifică şi literatura par, mai degrabă, să se împace, uneori chiar să se mai şi contamineze. Am mai scris eseuri jucăuşe cu aparat de note bogat, ca şi cum ar fi fost studii ştiinţifice, am mai lăsat imaginile şi metaforele să mai zburde prin textele publicistice. A, da, jurnalistica, mai ales cea cu număr fix de semne, m-a ajutat să ajung la un fel de artă a conciziei, vizibilă şi în unele dintre textele mele literare. Deci, dacă am un stil, nu-mi este teamă că mi-l voi strica scriind articole de ziar. Pînă la urmă, cred că trăim o epocă destul de „barocă“, în care pînă şi distincţiile radicale între genurile ca atare sînt mai greu de făcut decît în epocile caracterizate printr-un oarecare clasicism.”

Poate ar fi o idee bună de anchetă printre scriitori, mulţi dintre ei fiind şi gazetari. Mai ales că, cel mai adesea, jurnalismul este desconsiderat, în raport cu arta scrisului, ca o rudă îndepărtată şi cam vrednică de dispreţ.

Numărul pe luna mai al revistei Familia a ieşit de la tipar, cu ancheta despre blogging şi literatură pe care am realizat-o în luna aprilie şi pe care cei în cauză bănuiesc că o aşteaptă cu nerăbdare. Mai jos am postat editorialul, scris pe aceeaşi temă, aşa că nu-mi rămâne decât să înşir ce alte lucruri de interes se mai găsesc în revistă. Cronica literară e substanţială: Ioan Moldovan scrie despre “Un anotimp în berceni” al lui Claudiu Komartin (carte care are şi blog), Marius Miheţ despre volumul “Timpuri noi” al neobositului critic Daniel-Cristea Enache (care a fost recent şi la Oradea), iar Dana Sala ia în colimator “Naşterea dorinţelor lichide” al Ruxandrei Cesereanu. Traian Ştef continuă să ne povestească Ţiganiada lui Budai Deleanu, ajungând la cântul doi, iar Andrei Marga are un studiu despre “Liturghia la Joseph Ratzinger”. La capitolul proză, îi avem pe Leo Butnaru, Mihai Mateiu şi Dan Liviu-Boeriu, iar la poezie pe Daniel Pişcu, Flore Pop, Daniel Săuca şi Ada Ionescu. Mai semnalez atelierul de “Creative writing” din care ne dă mostre Claudiu Komartin, tabloul fiind completat de rubricile lui Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Al. Cistelecan, Alexandru Vlad şi Vasile Dan.

PS: Despre problema de ordin administrativ apărută la revistă puteţi citi aici, cu specificaţia că este vorba strict de managementul revistei.