Oribilele gherete ale Primăriei, utilizate îndeobşte în scopuri comerciale, au fost scoase la aer pentru a servi campaniei electorale a primarului Mihai Groza şi PD-L. 

Concurs: cine ghiceşte câtă şpagă a dat Mihai Groza primarului pentru a putea utiliza căsuţele de lemn pe post de loc de afişaj, primeşte o bere…

FOTO: Al. Seres

OPINIA LUI SERES

Mă sună un amic. „Te-ai vândut liberalilor!”. Dacă nu l-aş cunoaşte de pişicher, l-aş trimite undeva. „Tragi din toate poziţiile!”, continuă el. Încep să mă enervez, dar îmi revin repede: „Trag în nemernici, bătrâne. Ştii bine că nu mă vând, ca alţii.”

Apoi bag de seamă că are dreptate. M-am vândut liberalilor. Ba nu, mai exact: m-am vândut lui Bolojan!

Cred că orice ziarist are dreptul la simpatii politice. Nu încalcă nicio deontologie – cu condiţia să nu se prefacă. Adică să nu mimeze obiectivitatea, atunci când e, de fapt, părtinitor. Şi mai ales, să aibă argumente.

Ştiu prea bine că în fiecare campanie electorală ziariştii se împart pe tabere. Fiecare are opinia lui, simpatia lui. E OK. Numai că puţini sunt cei care o şi recunosc. Desigur, unii au motive serioase să se ascundă: scriu pe bani grei, la negru. Deh, salariile în presă sunt mici, foarte mici. Iar etica nu face nicio ceapă degerată când nu ai bani de-o bere.

Dar e o mare diferenţă între a ţine partea cuiva din convingere şi a-ţi pune numele în slujba lui strict pentru bani. Dacă îţi pui semnătura, fără să crezi nici măcar o iotă din ce ai scris, se cheamă că eşti curvă.

Deh, nu doar politica e curvă.

Declar aşadar, pentru contemporani şi pentru posteritatea care mă va judeca: sunt de partea lui Bolojan. Dar nu necondiţionat. Doar atunci când ştiu că are dreptate şi atâta timp cât spune adevărul.

Şi da, fără niciun dubiu: sunt împotriva găştii lui Groza. Atâta timp cât sunt convins că, în tot ceea ce face actuala administraţie, lipseşte un elementar respect pentru cetăţean. Aşa că trag din toate poziţiile, ori de câte ori sunt minţit şi înşelat. Fie că e vorba de Groza de la Primărie, ori de Filip de la Bruxelles.

Sunt ziarist, dar sunt şi cetăţean. În ambele calităţi, am dreptul la opinie. Dar nu sunt curvă. Nu îmi voi vinde niciodată numele – nici lui Bolojan, nici altora. E singurul lucru care mi-a mai rămas, într-o ţară în care politicienii sunt curve de lux iar ziariştii prea săraci ca să-şi permită luxul de a nu fi curve.

Zilele trecute, am găsit în cutia poştală o scrisorică de la primarul Groza. Pe ea scria: “Un orădean la Primărie”. Alături, un indicator rutier cu semnificaţia “spre Primăria Oradea”, iar în stânga, un altul: “Aleşd, 38 km”. Sub acesta din urmă, deja celebra inscripţie cu care PD-L a dat startul “campaniei murdare”: “Atenţie, cad bolojani!”.

Aşadar, avem un candidat care se mândreşte cu faptul că e orădean. Din partea mea, putea fi şi din Slobozia, nu asta e problema. Mă deranjează doar faptul că, deşi e orădean, ca mine, se poartă de parcă ar fi din Căcăceni.

Am citit şi eu reclamele electorale cu care partidul său, PD-L, a împânzit presa locală. Mi-a atras atenţia faptul că, printre multele reproşuri pe care i le-a adus principalului contracandidat, se află şi un amănunt biografic al acestuia: Ilie Bolojan a fost profesor la o şcoală ajutătoare.

De ce ar fi un lucru condamnabil să predai unor copii cu handicap? E cumva ruşinos? Nu cumva domnul Groza nu e nicidecum “un om de omenie”, aşa cum se autoproclamă în toate reclamele sale electorale? Să-l mai cred atunci când, în blugi şi cămaşă portocalie, bate câte un cui la casele pe care Habitat pentru Umanitate le construieşte pentru romii din Velenţa?

Tare mi-e teamă că, atunci când a dezgropat acest amănunt din biografia lui Bolojan, lui Groza nu i-a trecut prin cap că şi alţii i-ar putea imputa lucruri demne de dispreţuit, din propria sa istorie. Cum ar fi, spre exemplu, faptul că a lucrat la o sculărie. “Groza de la sculărie” – sună cam naşpa, nu?

Fapt este că Groza nu se comportă nicidecum ca un profesor doctor ce este. Ci ca un sculer-matriţer. O profesie onorabilă, de altfel. Ca şi cea de marinar. Dar care, trecută prin anecdotica populară, a căpătat conotaţii peiorative.

Hai să vedem ce face Groza de la sculărie al nostru. Bate cuie? Nici vorbă! Ne bagă mâna adânc în buzunare. Cum? Pune iarbă prin parc, la preţ umflat de şapte ori. Plantează cumva copaci? Aş! Îi măcelăreşte cu voioşie, ca să pună lalele. Apoi, când presa îl întreabă de sănătate, face pe niznaiul. Iar când i se vâră propriile documente sub nas, urlă ca din gaură de şarpe: “Minciună!”

Cât respect are “omul de omenie” din Primărie pentru cetăţean? Nici cât negru sub unghie. Nu îl interesează că orădenii nu vor parc “art nouveau” în faţa  Bisericii cu Lună. El crede că tăierea arborilor de tuia este un gest european, un act patriotic, iar consultarea populaţiei, un moft.

Nu mai continui cu enumerarea; sunt sătul de minciuni şi de tâlhării. M-am lămurit cu oamenii de omenie, care îmi flutură pe sub nas dictatura care mă aşteaptă dacă îl votez pe Bismarck din Aleşd.

M-am săturat de Groza de la sculărie. Decât să-l votez, mai bine să-mi cadă bolojani în cap!

Odată că lansarea porumbeilor se va face la ora 19,30. Nu era bine, că la 19 începeau concertele de la statuia lui Eminescu şi nici dracu nu se mai uita la porumbeii Primăriei. A doua oară, că porumbeii vor zbura la ora 11. Apoi s-au răzgândit din nou, că la ora 11 începe Consiliul local – să nu scape vreun găinaţ pe capul aleşilor. Ultima oră anunţată – 13.00.

Adevărul este că, de fapt, porumbeii Primăriei zboară tot timpul. Au prins de veste că pică Groza, ca bolovanul, şi acum îşi iau zborul. 

FOTO: Al. Seres

Firma IM îşi va rezerva în mod public dreptul de a refuza publicarea oricărui articol publicitar care conţine atacuri de natură calomnioasă, injurii sau orice informaţii de natură să aducă prejudicii altor partide politice, instituţii publice, persoane juridice sau fizice. Opiniile critice la adresa altor partide sunt admise, dacă caracterul de opinie este evident şi se încadrează în limitele bunului-simţ.

 DOWNLOAD: reguli-im-campania-electorala

Una e de la Mihai Groza, cealaltă de la Ilie Bolojan. Una e mai lungă, celalaltă e mai scurtă. Cam astea ar fi deosebirile, la prima vedere. Mai sunt vreo două, dar vă las pe voi să le ghiciţi. Pun la bătaie o bere!

Sărbători fericite!