Alexandru Seres

Primele două numere pe anul 2010 ale revistei Familia au apărut practic simultan, din cauza unor probleme tipografice, cauzate de noua copertă, pe care ne-am fi dorit-o “retro” – lucru care s-a dovedit aproape imposibil. Nu doar fiindcă, în loc să scadă, aşa cum ne aşteptam, costurile de fapt ar fi crescut, ci şi pentru că lipsea cartonul pentru copertă pe care ni-l doream. Aşa că, pentru a nu complica şi mai mult lucrurile, ne-am mulţumit cu aspectul tipografic auster al coperţii, amintind de perioada interbelică. Vestea bună e că, urmare a regândirii întregului design al revistei, ea are acum o paginaţie mai bună, cu un corp de literă mai adecvat pentru lectură.

Numărul pe ianuarie se deschide cu editorialul pe care l-am scris despre noul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, pe care îl puteţi citi şi aici.  Alături  de cronicile literare ale lui Ioan Moldovan, Marius Miheţ, Ion Zubaşcu şi Lucian Scurtu, mai puteţi găsi un articol interesant al lui Ion Simuţ, Prima pledoare pentru o istorie critică a literaturii române, despre Iustin Popfiu, cel care a folosit pentru prima oară conceptul de “istorie critică”, cu 120 de ani înaintea lui Nicolae Manolescu. Din numărul 1 al revistei, aş mai recomanda eseul lui Miron Beteg Tot ce am uitat, precum şi un excelent articol al lui Adrian Gagiu despre Grigore Leşe.

În numărul 2, poezia e prezentă prin Adrian Popescu iar proza e reprezentată de Daniel Vighi. Flori Bălănescu scrie despre Mişcarea Goma, iar din dialogul purtat de Lucia Negoiţă cu Ileana Mălăncioiu e publicată prima parte. Nu lipsesc nici din acest număr cronicile de carte, printre ele fiind cea semnată de Ioan Moldovan la volumul de poeme Regele dimineţii de Alexandru Muşina, precum şi cea a lui Mircea Morariu despre o carte extrem de interesantă a lui Lucian Boia, Germanofilii.

În ambele numere sunt prezente, ca şi până acum, rubricile consacrate ale colaboratorilor revistei – Gheorghe Grigurcu, Alexandru Cistelecan, Alex. Ştefănescu, Vasile Dan şi Alexandru Vlad.

A durat ceva, dar cred că a meritat aşteptarea. Site-ul Bihoreanului se numeşte de azi eBihoreanul şi arată mult mai bine decât cel al Media Pro. Băieţii fiind pe cont propriu, au nevoie de sprijinul cititorilor. Eu le urez succes şi promit să-i vizitez zilnic!

PS: În plus, acum îi găsiţi şi pe twitter http://twitter.com/Bihoreanul

Lansarea romanului “Supleantul” în sala mare a Primăriei Oradea – 26 octombrie 2009.

După opinia mea, prietenia este cheia vieţii (…) Aşa că actul de amiciţie al acestui roman este că se adresează vouă, ca şi cum v-aş cunoaşte.”

(Petru Popescu la lansarea romanului Supleantul – Oradea, Facultatea de Litere, 26 octombrie 2009)

1. Află mereu primul ce e cu adevărat interesant prin urbe.

2. Critică fără cruţare, dar totdeauna pe baza unor informaţii verificate la sânge.

3. Pune întrebări inteligente, cu schepsis, nu din cele la care răspunsul a fost dat deja.

4. Scrie doar despre lucruri de maxim interes şi nu bate câmpii cu graţie.

5. Nu omite informaţiile care nu îi convin ca să iasă articolul după cum vrea muşchii lui (sau ai şefului).

6. E mereu inspirat şi are oroare de texte tip proces-verbal.

7. Menţionează întotdeauna sursele şi nu suge informaţii din deget.

8. Nu scrie niciodată despre ceea ce i se pare, doar despre ceea ce este.

9. Are gramatica limbii române la degetul mic şi scrie foarte îngrijit, cu stil.

10. Scrie cu conştiinciozitate pe blog şi e foarte activ pe Twitter.

PS: Excepţiile (recunosc, cam numeroase) confirmă cele de mai sus.

Presa orădeană care participă la campania pentru curăţenia Oradiei a început deja să publice afişele care urmează să apară în oraş în zilele următoare. Partenerii media ai campaniei sunt: Bihoreanul, Jurnal bihorean, Kiss FM, OradeaPress, Şapte seri, TVS, Zile şi Nopţi.

Bloggerii orădeni care vor să se alăture acestei campanii sunt rugaţi să pună pe blogurile lor afişul de mai jos.

UPDATE: Cei care nu doresc să pună afişul, pot contribui la campanie făcând fotografii cu panourile publicitare din oraş, care au început să apară zilele astea, şi punându-le pe blog. Comentariile sunt binevenite, indiferent dacă sunt de bine sau de rău (nu uitaţi însă să vă informaţi întâi despre campanie, aici).

NEW UPDATE: Alte afişe ale campaniei găsiţi aici

Întrebare de baraj pentru profesorii de română, orădeni sau de aiurea: cum e corect, ORADIEI sau ORADEI?

M-am confruntat adesea cu problema asta, lucrând timp de aproape 20 de ani în presă. Prima oară când m-am întâlnit cu forma “Oradei” a fost în anii ‘90, când o stimabilă lucrătoare în acest domeniu (care era corector) a încercat să mă convingă (fără argumente) că forma genitivală corectă nu e Oradiei, ci Oradei. De atunci tot caut prin gramatici ori aiurea răspunsul şi nu-l găsesc. Dar asta nu mă împiedică să mă enervez ori de câte ori găsesc prin câte un ziar barbarul “Oradei“, venit nu se ştie de unde (eu bănuiesc că de prin zona Pocioveliştei).

Gramatica nu ne spune mare lucru cu privire la declinarea substantivelor cu terminaţii asemănătoare. Mai ales că avem de-a face cu un substantiv propriu (badea – bădiei e deci irelevant, chiar şi în cazul particular Mircea Badea ).

Read the rest of this entry »

O veste care dă târcoale de câtva timp mediilor intelectuale orădene: Petru Popescu revine la Oradea. Zice-se cam prin 26 octombrie. Prima oară a fost anul trecut, în mai, când a fost invitat la Saloanele Revistei Familia, la Biblioteca Judeţeană Gh. Şincai – şi a făcut sală plină. Dacă nu greşesc, de astă dată autorul romanului Dulce ca mierea e glonţul patriei îşi va lansa cartea Urme în Timp (Footprints In Time), apărută în 2008.

Cel mai recent anticariat din Oradea este cel de pe strada Primăriei, de la numărul 64, deschis în urmă cu vreo lună. Motivul pentru care scriu despre el: are şi blog (da, şi pentru că m-a rugat Teofil).

Ce evenimente pot avea loc într-un anticariat, ca acestea să fie demne de a fi menţionate pe blog? Păi, cărţile care apar pe rafturi – prezentate câte una pe săptămână, alese în funcţie de (bănuiesc) starea de spirit a anticarului-blogger. Acest lucru îmi spune că, pe lângă strategia de marketing, cei de acolo au şi pasiune pentru carte. Ceea ce nu-i puţin lucru în ziua de azi.

Nu am fost încă acolo, dar m-am chiorât la cotoarele cărţilor din fotografii. Şi ce-am văzut, mi-a plăcut: Jurnalul de idei al lui Noica, Eseuri de Mircea Eliade, Nae Ionescu – Roza Vânturilor, un volum din operele lui Platon.

Cei interesaţi pot primi lista cu cărţile nou-intrate prin e-mail, dar de săptămâna trecută ea poate fi găsită şi pe blog. Preţurile sunt mai mult decât modice (Eliade – De la Zamolxis la Genghis-Han – 8 lei, D.H. Lawrence – Femei îndrăgostite – 7 lei, Boris Vian – Spuma zilelelor – 3 lei – ca să amintesc doar câteva titluri recente).

Am fost în seara asta la Ciuperca, să admirăm asfinţitul. Oradea arată mult mai bine noaptea. Plus că de aici, de sus, nu se văd ţăranii. (Poza e neretuşată, nephotoshopată – de la mama ei de-acasă, direct din Nikon Canon Powershot SX100 IS.)

Read the rest of this entry »

A fost una din serile acelea - one of those nights - în care totul pare perfect. Când simţi că eşti împăcat cu lumea, cu tine însuţi, şi ai vrea să nu se mai sfârşească. Părea că până şi previziunea meteo, care anunţa cod galben, cu rafale de vânt şi ploi necruţătoare, se amânase pentru mai târziu, doar pentru ca noi, cei aflaţi vineri seara la terasa Cafeneux, să putem savura netulburaţi muzica lui Noris.

Read the rest of this entry »

Deschiderea stagiunii 2009/2010 la Filarmonica de Stat Oradea este marcată de un eveniment aparte, instituţia împlinind în această stagiune 60 de ani de existenţă. La concertul festiv, care are loc în 17 septembrie, la ora 19.00, au fost invitaţi reprezentanţii culturii şi politicii locale, precum şi ministrul culturii Theodor Paleologu.

Concertul festiv se va deschide cu decernarea diplomelor de onoare, acordate pensionarilor care au servit decenii la rând această instituţie. Publicul va putea viziona de asemenea o expoziţie de fotografii şi afişe, acestea marcând principalele evenimente din istoricul ultimelor şase decenii ale instituţiei de stat.

În programul concertului de deschidere figurează Simfonia a IX-a de Beethoven, dirijată de Romeo Rîmbu (dirijor permanent al Filarmonicii). Participă Corul Filarmonicii, pregătit de Lászlóffy Zsolt, precum şi patru solişti vocali invitaţi: Borsos Edith soprană, Maria Pop mezzosoprană, Szilágyi Zsolt tenor şi Cristian Hodrea bariton. Biletele şi abonamentele se pot cumpăra de la sediul instituţiei, str. Moscovei nr. 5, informaţii la tel.: 0259-430853.

Revin cu impresii de la prima întâlnire dintre bloggerii şi ziariştii orădeni. Trebuie să spun de la început că nu mă aşteptam ca discuţiile să fie atât de pline de miez. Pe undeva mi-era şi teamă că bloggerii, care au o uşoară pizmă pe ziarişti (dispreţul afişat de unii nu e altceva, în fond, decât o manifestare a invidiei faţă de statutul ziaristului), să nu le sară la gât, rupându-i în bucăţi…

Read the rest of this entry »

Nuntaşilor bihoreni li se pregăteşte ceva. În alte părţi ale României, obiceiul barbar al claxonatului la nunţi a fost deja interzis. S-ar putea ca, în curând, şi la Oradea să se întâmple acelaşi lucru.

Am publicat în urmă cu mulţi ani un articol pe această temă; îl reiau aici, ca memento, el fiind la fel de valabil (dacă nu şi mai abitir). Mai ales că se înscrie perfect în seria de posturi pe care am dedicat-o ţăranului orădean.

Obiceiuri mioritice

Sunt lucruri cu care nu mă pot împăca, chiar dacă ele par să fi intrat în firescul vieţii citadine. În dulcea somnolenţă de sâmbătă după-amiază a oraşului, când vacarmul cotidian s-a potolit ca prin minune, când toată lumea pare să guste din plin balsamul – coma? – week-endului aducător de tihnă, pe neaşteptate un sunet strident, ca un guiţat de porc străpuns de cuţit, se înfige în creierul cetăţeanului. Şi încă înainte ca omul să apuce să se întrebe dacă dau turcii sau am purces la ultima soluţie – înc-o revoluţie, se întâmplă minunea cea mare: harul se pogoară peste spiritul cetăţeanului scos din ţâţâni, înspăimântat şi isterizat, revelând natura miraculoasă, de sorginte transcendentală, a sunetului apocaliptic izbucnit în pacea molcomă a sfârşitului de săptămână. Este trompeta arhanghelilor secolului XX, dând de ştire mulţimii năuce şi inculte că s-a mai întâmplat o minune: Ion şi Maria au hotărât să-şi împartă de-acum înainte bucuriile şi necazurile vieţii, fiindu-şi reazem unul altuia până moartea îi va despărţi. Şi această veste minunată nu poate fi împărtăşită lumii nătânge în alt mod decât prin intermediul singurului mijloc demn de un asemenea moment auroral-bucolic: claxonul.

Zeci de automobile pestriţ înzorzonate cu panglici, flori artificiale şi ghirlande trec în trombă prin oraş, cu claxoanele înfierbântate, prevestind delirul marital care îşi va atinge climaxul sub faldurile nopţii ce va cădea curând. Ritualul prenupţial mioritic scoate din minţi cetăţeanul, care îşi aduce aminte cu o neaşteptată vigoare de toate înjurăturile pe care bunul său simţ civic le-a îndesat în cele mai ascunse unghere ale memoriei. Sunetele învârtoşate ale claxoanelor continuă însă să străbată oraşul, şi-atunci cetăţeanul îşi aduce aminte ca prin minune ce a promis să dea fiica prefectului de Dolj unui întreg cartier din Craiova.  Şi-şi mai aduce aminte de lege şi de braţul ei, care braţ dormitează şi el în faţa televizorului, cu fluierul de miliţian ruginind în buzunarul uniformei de poliţist. Iar claxonul-tulnic continuă necruţător să zvâcnească în creierul după-amiezii de sâmbătă, desenând în volutele sale imaginea a două trupuri încolăcite, trupuri care mai poartă încă întipărită adânc, genetic, în piele mireasma sănătoasă a bălegarului din curtea casei părinteşti.

(Jurnal bihorean, 23 septembrie 1996)

Sub egida „Fereastră deschisă spre Europa – 2009”, vineri, 21 august, va avea loc în Oradea a V-a ediţie a Carnavalului Florilor.

Evenimentele sunt alcătuite din două părţi: dimineaţa de la ora 10:00 va avea loc o conferinţă pe tema: „Oradea şi Debrecen în Uniunea Europeană – strategii de dezvoltare”, în cadrul căreia vor  susţine prezentări Marcel Boloş, din partea Primăriei Oradea şi Bak Ferenc, din partea oraşului Debrecen. În cadrul conferinţei vor avea loc şi două workshopuri cu tema: „Experienţe în domeniul furnizării energiei termice” şi „Eficienţă în gospodărirea deşeurilor”.

Între orele 14:00 -16:30 se va desfăşura alaiul carelor alegorice pe traseul: Bdul Dacia – blocurile Zigzag – Parcul Petőfi – parcarea de pe strada Independenţei, unde carele pot fi văzute până seara.

Începând de la ora 20:00 va cânta formaţia Danger, iar de la ora 21:00 va avea loc un concert susţinut de Bere Gratis. „Este prima dată când am încercat să aflăm părerea orădenilor, referitor la organizarea concertului de închidere a festivalului. Astfel pe site-ul Primăriei a fost postată o întrebare privind formaţia preferată de orădeni. Majoritatea celor care au răspuns au ales formaţia Bere Gratis ”, spune viceprimarul Biró Rozália.

În paralel cu concertele din Piaţa Independenţei, de la ora 21:00, în şanţul Cetăţii va avea loc un spectacol muzical susţinut de Teatrul Muzical „ Mandala” din Nyíregyháza.