Oricâte enormităţi ar debita Matei pe la conferinţele de presă, la cugetarea despre Bolojan trebuie să-i dau dreptate. Singura mea întrebare ar fi: de ce nu are Ilie Bolojan oameni?

Răspunsul vine aproape de la sine. Din acelaşi motiv pentru care Filip avea – dar în sens invers. În administraţia pedelistă, era înghesuială mare pentru simplul motiv că ciolanul se împărţea cu largheţe – bineînţeles, după ce şeful îşi luase tainul. În Primăria lui Bolojan e rost doar de multă muncă, salarii mici şi încruntări dese de sprâncene din partea şefului.

Concluzia o trageţi singuri.

Dan-Liviu Boeriu
dan.boeriu@gmail.com

De câte ori aud de isprăvile lui Ilie Bolojan în Primăria Oradea, mă încearcă un sentiment mixt: pe de o parte convingerea că fără puţin testosteron în decizii lucrurile nu vor putea deveni eficiente, iar pe de altă parte stupoarea în faţa unor atitudini pe care nu mi le explic decât fie prin necunoştinţa de cauză a noului edil, fie prin, la rigoare, obtuzitate.

Am înţeles că se doreşte ca Primăria Oradea, până nu demult bugetivoră înrăită, să devină o instituţie atentă până la pedanterie cu banul public. Am înţeles şi că în aceeaşi instituţie există departamente, comitete şi comiţii, populate de neghiobi cu diplome sau de gospodine arţăgoase şi iresponsabile. Curăţenia de vară, instituită de Ilie Bolojan, nu era decât pasul firesc după opt ani în care priorităţile de pe afişe nu coincideau cu cele din birourile ermetic închise pentru pulime. Şi totuşi, parcă nu tot ce se construieşte într-o etapă anterioară trebuie distrus, numai fiindcă ţi se pare că nu “cadrează” cu noua orânduire.

Vorbesc, desigur, despre “Ziarul Primăriei” şi despre hotărârea lui Ilie Bolojan de a nu reînnoi contractul cu firma editoare, ceea ce duce, implicit, la dispariţia publicaţiei. E evidentă lovitura de imagine pe care Bolojan se căzneşte s-o dea fostei administraţii locale. Eliminarea bruscă a ceea ce ziarele de bine au numit “oficiosul Primăriei” îi gâdilă lubric pe cei care au contestat utilitatea lui încă înainte ca acesta să se fi născut. Ilie Bolojan va fi, astfel, cel care, chipurile!, a dărâmat soclul pe care Ziarul primăriei îl clădea, lingual, edilului-şef Filip.

Decizia lui Ilie Bolojan, în această privinţă, are ceva din rigiditatea unui caporal ranchiunos. Din următoarele motive: 1) o publicaţie, oricare ar fi ea, nu poate fi catalogată într-un anume mod (de regulă, infamant), decât dacă fondul ei se pliază perfect pe această caracterizare. Aceia care au afirmat că Ziarul Primăriei a fost prosopul imaculat care ştergea jegul produs de fosta administraţie vor trebui s-o dovedească. Altfel, acuza rămâne la stadiul de gargară. 2) dacă Ilie Bolojan a fost deranjat de prima parte a publicaţiei, numită “editorială”, putea foarte bine să renunţe la ea, rezultând un simplu monitor oficial al Primăriei, util mai ales prin faptul că simplului cetăţean îi sunt puse la dispoziţie, gratuit!, hotărârile de Consiliu sau dispoziţiile primarului în funcţie. 3) dacă stindardul de luptă al noului primar este respectul necondiţionat pentru banul public, cu atât mai mult această publicaţie trebuia păstrată, fiind dovedit (cu cifre!) că toate costurile de editare a ei sunt mult inferioare (cu cel puţin 1 miliard de lei vechi!) plăţilor pe care bugetul local le suporta anterior pentru publicarea în presa locală a hotărârilor de Consiliu. 4) dacă Ilie Bolojan s-a apărat, pe drept cuvânt, de alegaţiile stupide conform cărora ar fi “omul fraţilor Micula”, desfiinţarea Ziarului Primăriei şi publicarea materialelor emise de Primărie în “Crişana”, spre pildă, nu-l va ajuta prea mult… Nu înţeleg în ruptul capului de ce se alege ca din bugetul local să se plătească un preţ dublu pentru publicarea hotărârilor de Consiliu într-un ziar local, când acest lucru s-ar putea realiza, mult mai ieftin, printr-o publicaţie proprie, care nici măcar nu trebuie să păstreze acelaşi format care-i provoacă ameţeli primarului Bolojan.

Nu neg faptul că despre Petru Filip se poate afirma, fără a greşi, că este un personaj obsedat de crearea unei imagini care rareori e sinonimă cu “dedesubtul”. E cel puţin hilar ca un ins care se înfăţişează, bovaric, ca având alese preocupări livreşti să se exprime cu suficienţa unui ignar cu studii aproximative. Dar decizia lui Ilie Bolojan în privinţa Ziarului Primăriei denotă, dacă nu naivitate suspectă, atunci măcar o proastă identificare a adversarului. Până la urmă, dacă te cerţi cu un om, nu te apuci, bezmetic şi înnebunit de ură, să-i baţi copiii.

Biroul de europarlamentar al lui Petru Filip e vopsit în portocaliu, fapt sancţionat de Oradeanul. Cam asta e atitudinea administraţiei actuale, care a permis să fie batjocorită în fel şi chip arhitectura orădeană, de au ajuns clădiri din centrul istoric al oraşului să arate ca nişte cocioabe. Vinovat principal: Andrei Luncan, arhitectul-şef al Oradiei.