Alexandru Seres

Paşcu Balaci îşi lansează azi “Sonetele germane”, de la ora 18, în sala festivă a Baroului Bihor (str. George Enescu nr. 1, etajul I). Cartea a apărut la Editura Biblioteca revistei Familia şi va fi prezentată de poetul Ioan Moldovan.

Poetul Ioan Moldovan este invitatul Seminarului de Poezie Contemporană al Cenaclului de la Bibliotecă, joi, 4 februarie, de la ora 17.

O adunătură de beţivani familişti, cu prietenii, la Cafeneaua Astoria, prin anii ‘70-’80. Răsfoiţi acest album de familie comunistă, cu secvenţe din întunecatul ev, când miliţieni, securişti şi chelneri beţi asigurau anturajul în care literaţii epocii îşi petreceau veacul la o cafea şi o bârfă literară, într-o atmosferă de Cântare a României. (Organizatori: Sexpo Varadinum, Revista Fomilia. Sponsor: European Drunks)

Read the rest of this entry »

N-aş fi crezut niciodată că sunt în stare să plec de la o şedinţă de cenaclu, cu un invitat de marcă, din cauza unor capete pătrate, pătrunse de propria lor importanţă. S-a întâmplat ieri, la Cenaclul de la Bibliotecă, invitat fiind poetul Claudiu Komartin.

Lucrurile au debutat bine la Seminarul de poezie contemporană al cenaclului, Claudiu s-a dovedit o persoană plină de bun-simţ şi un excelent interlocutor. Discuţii lejere (dar de ţinută, totuşi), despre poezie în general şi cărţile lui Claudiu Komartin – “Un anotimp în Berceni“, în special. Dan Popescu şi Mihai Vieru l-au prezentat pe tânărul bucureştean, cu trei volume la activ (două dintre ele premiate). O intervenţie a unuia dintre cenaclişti a dus discuţiile spre mizerabilism şi generaţia douămiistă (ce termen oribil), generând controverse în jurul poeziei erotice. Claudiu a pus foarte bine problema, arătând că nu trebuie să fim pudibonzi şi să respingem poezia doar pentru că ea conţine cuvinte considerate obscene. Apoi însă lucrurile au degenerat din cauza câtorva distinşi domni, pe care îi voi numi în continuare boşorogi frustraţi, şi care înţeleg prin poezie ceva care e de pus în vitrină, printre bibelouri şi cristale, şi care se admiră cu ochi umezi şi batista la nas. De fapt, boşorogii nu voiau altceva decât să se asculte vorbind, în frustrarea lor lirică şi erotică.  Ceea ce au şi reuşit, punând întrebări tâmpite lui Claudiu şi apoi nelăsându-l să răspundă, cu întreruperi zgomotoase şi jenante, interminabile.

N-am mai suportat şi am plecat, ruşinat că, din cauza unor dinozauri senili, orădenii s-au făcut de cacao, demonstrând din nou cât sunt de penibil-provinciali. Păcat, Claudiu Komartin venise la Oradea plin de entuziasm – mai ales că moşise volumul de debut a patru tineri foarte talentaţi, “jamais vu sau la o bere cu tata”, apărut la Editura Brumar şi lansat în urmă cu câteva zile în sala mare a Primăriei Oradea. Sper doar că lansarea de azi a cărţii, la colegiile Emanuil Gojdu şi Mihai Eminescu, va mai şterge din impresia jalnică pe care i-o fi creat-o boşorogii frustraţi la întâlnirea de ieri.

PS: Impresiile lui Claudiu, aici.

Poetul Claudiu Komartin va participa la Seminarul de Poezie Contemporană din cadrul Cenaclului de la bibliotecă, miercuri, 30 septembrie, ora 17.00.

Claudiu Komartin este autorul volumelor Păpuşarul şi alte insomnii (2007 – Premiul naţional de poezie “Mihai Eminescu” pentru debut; Premiul pentru debut al revistei “România literară”), Circul domestic, (2005 - Premiul pentru poezie al Academiei Române) şi Un anotimp în Berceni (2009).

>> Anunţă-ţi participarea pe vinsieu.ro

(Foto: Informatia de Vest)

De trei ani de zile, un grup de elevi şi studenţi orădeni se întâlnesc în fiecare sâmbătă să discute literatură şi, mai ales, să creeze. Când alţii de vârsta lor stau la televizor sau „pă net“, aceşti câţiva tineri, cunoscuţi deja sub denumirea Clubul de poezie Sala 07, sunt cu pixul în mână, aşezaţi în cerc, scriind un vers, tăindu-l, apoi altul şi tot aşa până iese ceva.

Munca lor a dat roade de-a lungul timpului prin diverse premii la concursuri de poezie, apariţii în presă şi acceptul grupului de scriitori consacraţi ai oraşului în faţa cărora şi-au prezentat o parte din creaţii, impresionându-i.
Poetul Claudiu Komartin spune despre ei că „dovedesc o precocitate uimitoare – cu încredere şi emoţie“.

Vineri, 25 septembrie, în sala mare a Primăriei Oradea, la ora 17, se lansează volumul de poezie “Jamais vu sau la prima bere cu tata”, având drept autori patru membri ai clubului de poezie Sala 07: Andrei Pintea, Dumitru Vlad, Adrian Mălăieş-Popescu şi Alexandru Drăgan.

Cartea celor patru tineri poeţi orădeni va fi prezentată de Ioan Moldovan, redactor-şef al revistei de cultură Familia Mihai Vieru.

>> Confirmă-ţi participarea pe vinsieu.ro

Zilele Revistei „Familia”, manifestare culturală de prestigiu aflată la a XIX-a ediţie, se vor desfăşura în acest an în zilele de 8-9 octombrie, în cadrul Toamnei orădene. Tema acestei ediţii este “Rostul şi rostirea poeziei”, fiind invitaţi 30 de scriitori din ţară şi străinătate.

Program:

Joi, 8 octombrie 2009
Ora 17.00 – Casa de Cultură a Municipiului Oradea
- Festivitate de deschidere
- Ceremonia acordării Premiilor Revistei „Familia” pe anul 2009
- Rostul şi rostirea poeziei: poeme în lectura autorilor prezenţi

Vineri, 9 octombrie 2009
Ora 11.00
- Scriitori în şcoli: dialog cu tinerii, lansări de carte, lecturi
C.N. „Mihai Eminescu”
C.N. „Emanuil Gojdu”
Facultatea de Litere
Liceul „Ady Endre”

Ora 18.00
- Cafeneaua „Astoria”: Scriitori la cafenea – lecturi, lansări de carte, dialog cu publicul

(Anunţă-ţi participarea pe vinsieu.ro)

Ioan Moldovan, Ion Simuţ, Lucian Scurtu, Gheorghe Carp şi Corneliu Crăciun, la lansarea volumului de sonete "Regnul ascuns"

O lansare de carte de poezie, la care invitaţii vin ca la Nunta Zamfirei, ca să reiau vorba lui Ioan Moldovan, ar putea fi cel puţin surprinzătoare. Cum la fel de suprinzător e şi gestul de a lansa cartea în chestiune, “Regnul ascuns”, nu în vreun salon cultural – ori, stylish, într-un “templu al lui Bacchus”, ci chiar la primărie. Dar Lucian Scurtu e un poet mereu surprinzător, astfel că nu e de mirare că, după îndelungi bătălii cu versul alb, a patra sa carte conţine exclusiv sonete.

Lucian Scurtu

Explicitând, să lămurim aşadar că lansarea volumului de sonete al poetului orădean a avut loc în 19 noiembrie, în sala mare a Primăriei Oradea, în prezenţa unui public extrem de numeros. Gazdele - sau naşii, ca să menţinem contextul iniţial – au fost două: Ioan Moldovan, în calitate de editor, cartea apărând la Editura Biblioteca Revistei Familia, şi Gheorghe Carp, viceprimar al Oradiei şi bun amic al autorului -după cum chiar domnia sa a dat în vileag, în faţa onoratei asistenţe, firele care îl leagă de poetul de pe Criş.

În cuvântul său de introducere, redactorul-şef al revistei Familia nu a omis să menţioneze, pe bună dreptate, că ne aflăm în faţa unui fel de pariu, pus de autor “cu sine însuşi, cu moda, cu trendul”. Ioan Moldovan l-a caracterizat pe autor drept un “spirit provocator”, care utilizează numeroase simboluri culturale, începând chiar cu coperta (o reproducere după Hieronymus Bosch, “Ispita SfântuluIui Anton). “Lucian Scurtu are o sensibilitate în ebuliţie, într-o continuă nelinişte şi agitaţie”, în cazul său fiind binevenită “o probă de disciplină, de rigoare”, pe care o impune forma fixă, geometrică a sonetului, a mai spus Moldovan, neuitând să amintească nici modelele inspiratoare ale poetului – Baudelaire (pentru urât) şi Ion Barbu (pentru ermetizare).

Tuşa baudelairiană a fost invocată de altfel şi de către ceilalţi vorbitori, semn că regnul la care face referire Lucian Scurtu în titlul volumului său nu e atât de ascuns pe cât şi-ar fi dorit. Corneliu Crăciun a vorbit şi de nota elegiacă a poemelor scurtiene, dar şi de tentaţia ludică pe care a decriptat-o în ele, una dintre posibilele grile de lectură propuse fiind cea a “coincidentia oppositorum” (viaţă/moarte, spirit/materie etc.), după cum chiar volumul e structurat în două părţi, antitetice dar complementare. Nu a uitat însă să sublinieze nici inventivitatea lexicală, ca expresie a spiritului ludic, dar nici aglomerările neologistice, considerate de tip barbian.

Ion Simuţ a făcut referire la rândul său la invenţiile verbale ale poetului, aflate în bună măsură sub pecetea ocupaţiei din plan profan a lui Lucian Scurtu, cea de profesor de geografie, numele de localităţi, munţi sau râuri suferind la poet transmutări ale categoriilor gramaticale, apărând sub formă de substantive comune, adjective sau chiar adverbe. Spre deosebire de ceilalţi vorbitori, criticul orădean orădean s-a dovedit mai puţin menajant, evidenţiind, alături de reuşite, şi unele defecte ale sonetelor lui Lucian Scurtu (rimă, ritm), neuitând însă să sublinieze că nu perfecţiunea formală e cea care produce cititorului singurele satisfacţii. În cuvântul său, Ion Simuţ a arătat de altfel cele mai mari primejdii care îl pândesc pe poet şi poezia sa: “riscul de a mai fi baudelairian, astăzi, şi cel de a scrie sonet”.