Pentru numărul din luna mai al revistei Familia am pregătit o anchetă în rândul scriitorilor români care au blog (paradoxal, nu sunt atât de mulţi pe cât s-ar putea crede – dată fiind natura “meseriei”). Redau mai jos, în avanpremieră, răspunsurile la una dintre cele cinci întrebări – pentru restul va trebui să mai aşteptaţi până la apariţia lor în revistă!

• Sunteţi mulţumit de oferta culturală a blogosferei româneşti? Dacă nu, ce credeţi că (îi) lipseşte?

Vasile Baghiu: Nu-mi bat capul cu oferta culturală a blogosferei româneşti, adică nu-i duc grija, pentru că nu are nevoie de grija mea. Atâta cât este, ea poate fi de folos unor oameni interesaţi, iar acest lucru mi se pare cel mai important. Oferta din alte spaţii lingvistice este, din fericire, atât de diversă încât nu cred că mai contează cât de bogată sau cât de săracă este oferta românească. Trăim – ca să folosesc o expresie cunoscută – într-un sat planetar.

Leo Butnaru: Mă interesează doar unele personalităţi care au (şi) bloguri şi nicidecum oferta, fie ea şi culturală, la hurtă. Mă interesează cei care au avut un nume până a fi avut un blog şi nu cei care cred că şi-ar putea face un nume cu ajutorul unui blog. Iar dacă reuşeşti a naviga-cerceta în spaţiile mai multor limbi, literaturi şi culturi, îţi dai seama că poţi fi nemulţumit doar de limita posibilităţilor tale (energie, timp) de a beneficia de un „echilibru” între cerere şi ofertă.

Ruxandra Cesereanu: Mulţumită nu am cum să fiu… dar aceasta este o poveste mai lungă.

Vlad Moldovan: Eu vizitez doar câteva bloguri şi nu mi-am făcut din asta o activitate per se – de obicei o fac când mă gândesc „oare ce mai face x sau  y?” şi  atunci intru la el pe blog de curiozitate.

Mircea Pricăjan: Nu pot spune nici da, nici ba. Căci nu ştiu şi sunt convins că n-o să ştiu niciodată care este cu adevărat oferta blogosferei româneşti. Pot spune doar că e o zi frumoasă aceea în care dau întâmplător peste blogul cuiva care ştie să-şi transpună gândurile în cuvinte corect şi onest. Căci cultură/literatură poţi găsi unde nici nu te aştepţi. Şi că e o zi sumbră atunci când aflu, de pildă, că LuciaT a hotărât să-şi închidă blogul Terorism de cititoare. Iar dacă pare că lipseşte ceva, ca în viaţă, nimeni nu poate spune că acel ceva nu există. Poate că încă aşteaptă să fie descoperit. – Asta ca să închei tot pe-un ton biblic-cohelian.

Miruna Vlada: Da, sunt foarte mulţumită, mai ales în ultimii ani. Găseşti orice în blogosfera culturală şi cred că e minunat chiar că putem vorbi deja de o astfel de categorie. De la bloguri despre scriitori,  la videopoeme, dezbateri aplicate pe texte contemporane, cenacluri online şi tarabe virtuale cu ultimele apariţii editoriale. I-ar mai trebui ceva spirit critic şi poate mai mult marketing pentru scriitori, dar cred că va evolua de la sine către o articulare mai coerentă.

Mihail Vakulovski: : Am făcut o anchetă la Tiuk! despre cum ar fi blogurile marilor scriitori (dacă ar avea aşa ceva), aici e textul: http://www.tiuk.reea.net/19/vakulovski_anketiuk.html. Dar, de fapt, blogosfera se blogăreşte destul de cool.

Nu mi-am propus aici să scriu un eseu despre Cioran (câteva dintre scrierile mele despre el le găsiţi în pagina SCRIERI a acestui blog). Doar mi-am adus aminte că azi e ziua lui de naştere şi că, în urmă cu un an, am întreprins un soi de călătorie iniţiatică în satul său natal, Răşinari. Am fost pe loc fermecat de frumuseţea locului şi, cuprins de un fior inexplicabil, am străbătut uliţele pitoreşti ale satului de lângă Coasta Boacii, admirând fiecare clădire veche în parte, până am ajuns la casa natală a scriitorului.

Privind la placa memorială de pe faţadă, am înlemnit: cifrele care indicau data naşterii lui Cioran, 8 aprilie 1911, au început să danseze în faţa ochilor mei şi am realizat dintr-o dată că, fără să-mi fi propus în vreun fel, ajunsesem în acel loc - la care visasem de atâtea ori - chiar în 8 aprilie!

Am fost dintotdeauna convins că nu există coincidenţe, că lucrurile sunt rânduite astfel ca să ne  amintească mereu de existenţa – presupusă ori nu - a unei ordini superioare, în faţa căreia suntem neputincioşi. Dar să-mi fie dat să ajung la casa lui Cioran chiar în ziua naşterii lui a fost prea mult chiar şi pentru mine! Aducându-mi aminte de acel moment, mă simt din nou copleşit, cuprins de un soi de extaz existenţial - de parcă aş fi un privilegiat al sorţii. Cioran, scriitor de suflet al meu, rest in peace !

FOTO: Monica Seres