Alexandru Seres

Nu am fost să votez duminica trecută. Motivele le găsiţi în postarea mea anterioară. Dar am mai avut un motiv, pe care îl voi detalia acum.

Ce rost are să ştampilez un buletin de vot, când ştiu că în judeţe ale României rămase în preistoria democraţiei se votează cu autobuzul? Ce valoare are votul meu, liber exprimat, când cetăţeni cu patru clase primare votează de două-trei ori, în funcţie de lungimea traseului pus la dispoziţie de agenţiile turistice de partid? Ce sens are să cumpănesc atent votul meu, în favoarea unuia dintre candidaţi, când semeni de-ai mei, care trăiesc la limita subzistenţei, îşi dau votul pentru 50 lei sau pentru o găleată? Ce mai contează cu cine am votat, când preşedinţi de secţii de votare falsifică procesele verbale, anulează voturi valide sau ştampilează de zor buletine rămase neutilizate?

Fiecare vot dat la alegerile de duminică a fost o contribuţie la fraudă. Indiferent dacă a fost pentru Băsescu sau pentru Geoană. Fiecare cetăţean care şi-a exercitat dreptul constituţional, exprimându-şi opţiunea în faţa urnelor n-a făcut decât să contribuie la validarea sistemului de vot fraudulos, instituit de-a lungul anilor în România.

Nu mă interesează argumentul că, neducându-mă la vot, nu fac altceva decât să sporesc şansele celor care măsluiesc alegerile. Eu nu mai consimt să validez prin votul meu sistemul lor de fraudă, bazat pe “secţii speciale”, cumpărarea voturilor şi transformarea alegerilor într-o imensă bătaie de joc la adresa celui mai important exerciţiu democratic care ne stă la dispoziţie.

Din punctul meu de vedere, alegerile au fost fraudate în mod indiscutabil. Nu are nicio importanţă ce verdict va da Curtea Constituţională în privinţa contestaţiei depuse de PSD. Chiar dacă va fi reluat votul, se va întâmpla acelaşi lucru. Vor fura, din nou, cu toţii. E singurul sistem care funcţionează ireproşabil.

Dacă ar fi să-i credem pe toţi cei care ne spun de ce nu e bine să-l votăm pe unul sau altul dintre candidaţii la preşedinţie, am fi în situaţia să alegem între comunism şi dictatură – Geoană reprezentând comunismul iar Băsescu dictatura.

Frumoasă alegere, la 20 de ani de la revoluţie. E cadoul pe care ni-l fac partidele politice, de Sfântul Nicolae.

În realitate, oricare ar fi rezultatul votului, nu ne vom alege nici cu comunismul lui Geoană, nici cu dictatura lui Băsescu. Nici una, nici cealaltă nu sunt posibile. Acestea sunt doar sperietori ale celor care nu au argumente pentru a ne convinge să le votăm candidaţii. Căci, spre deosebire de alegerile din 2000, când am avut a alege între Iliescu şi Vadim, acum nu alegem între un rău mai mare şi altul mai mic, ci între două rele egale. Aşa-zisul comunism al lui Geoană şi pretinsa dictatură a lui Băsescu nu sunt în fond decât unul şi acelaşi lucru: lipsa de perspectivă a sistemului politic din România.

Oricare dintre candidaţi ar câştiga alegerile, se va întâmpla acelaşi lucru ca şi până acum. Partidele aflate la putere se vor lupta pentru ciolan – aceasta însemnând satisfacerea propriei clientele, prin contracte cu statul. Căci sistemul politic din România nu se bazează, ca în ţările dezvoltate, pe confruntarea dintre ideologii, cu rezultatul impunerii unor strategii economice diferite de cea a adversarilor, ci pe logica primitivă a câştigătorului care ia totul. Aşa că, după 6 decembrie, nu vom avea nici comunism, nici dictatură mai multă ca până acum. Doar aceeaşi alternare la putere a celor care profită de privilegiile sistemului.

Singurul lucru bun e că votul nu este obligatoriu. Avem libertatea să alegem – nu între un candidat sau altul (din moment ce sunt interşanjabili), ci între a vota şi a nu vota. Alături de libertatea de expresie, e cam singurul drept pe care ni l-am câştigat după 1989.

Toţi cei care s-au lăsat păcăliţi de Băsescu şi referendumul lui au greşit de două ori: o dată că îşi închipuie că preşedintele e tătucul care le va rezolva toate problemele şi a doua oară că referendumul va reforma clasa politică.

În primul rând, nu preşedintele e cel care ne rezolvă problemele, ci guvernul. Iar Băsescu a demonstrat până acum un singur lucru: că nu vrea să fie preşedinte, ci premier – adică guvernul să facă ce zice el. Ceea ce, evident, nu se poate.

În al doilea rând, efectele referendumului s-ar vedea în cel mai bun caz peste vreo trei ani. Până atunci, rămânem cu ce avem. Din păcate, avem o criză economică pe cap. Pe asta cum o rezolvă Băsescu? Cu Boc?

Ceea ce face Crin Antonescu nu e nici plăcut, nici uşor: îl susţine pe Geoană pentru a obţine ceea ce a promis celor ce l-au votat – un guvern Klaus Johannis. E singura soluţie în situaţia de faţă. Însă nu-mi pot imagina în niciun fel electoratul său bulucindu-se să-l voteze pe Geoană, cel pe care Crin Antonescu l-a făcut, în campanie, mincinos, laş şi vândut Moscovei.

Eu unul, oricât m-ar durea în cot de reformarea Parlamentului şi oricât de mult mi-aş dori ieşirea din criza economică, pe Geoană tot nu mă îndur să-l votez. Nu fiindcă m-aş teme că în spatele lui se află Ion Iliescu sau Vanghelie. Astea-s sperietori pentru cei slabi cu duhul. Nici măcar nu mă interesează prea mult cine e preşedinte, fiindcă nu mi-e dor de vreun tătuc. Iar de votat, votez nu pentru că cineva e simpatic,  frumuşel, charismatic sau deştept, ci pentru că îmi oferă mie cele mai multe şanse pentru viitor. Mie – nu ţării, poporului ori altor abstracţiuni. Pe Geoană însă, cel poreclit atât de inspirat de Iliescu Prostănacul, nu-l văd capabil să-mi ofere altceva decât vorbe goale şi o crasă lipsă de caracter.

Aşa că n-aveţi decât să votaţi voi în locul meu. Băsescu ori Geoană, mi-e totuna. Şi nici măcar nu cred că, între două rele, veţi alege răul mai mic.

Sper, totuşi, ca în lupta dintre cei doi, să câştige Johannis.

Cel mai bun viral al acestei campanii. Pe mine m-a convins să nu-l mai votez pe Geoană

Televiziunea Română a lansat în această toamnă, în premieră naţională, programul “Restaurare”, o campanie la nivelul întregii ţări, în sprijinul restaurării clădirilor şi monumentelor istorice. 30 de clădiri monumente istorice, selectate cu ajutorul Comisiei Naţionale a Monumentelor, au intrat într-o competiţie în care publicul larg va decide care dintre ele va fi restaurată.

Timp de zece săptămâni, în fiecare duminică, un film documentar prezintă câte trei monumente care trebuie restaurate. Publicul este invitat să voteze unul din trei. Zece clădiri vor ajunge în finala care se va desfăşura pe 1 decembrie 2009. Atunci, publicul va vota în direct care dintre cele zece merită restaurată. Tot pe 1 decembrie 2009 se va organiza şi un teledon pentru strângere de fonduri pentru restaurarea clădirii care va câştiga.

În cadrul acestui program, printre cele 30 de clădiri monumente istorice selectate, se numără şi Cetatea Oradea.

Duminică, 8 noiembrie 2009, ora 16:00, la Televiziunea Română 1, va fi difuzat filmul documentar despre Cetatea Oradea. Monumentul istoric orădean concurează duminică cu Cetatea de la Aiud şi Castrul roman de la Porolissum. Orădenii sunt invitaţi să vizioneze documentarul şi să voteze.

Fiecare monument va avea o cifră de ordine 1-2-3 pe care publicul o va folosi pentru a-şi exprima opţiunea, fie apelând prin reţeaua fixă, fie prin SMS pe reţeaua de telefonie mobilă.

Numărul de telefon pentru reţeaua Romtelecom este 0900-160-440, cu tariful de 0,95 € (TVA inclus).

Numărul pentru SMS-uri este 1388, cu valabilitate în toate reţelele de telefonie mobilă din ţară, cu tariful de 0,95 € (TVA inclus).

Mai multe detalii referitoare la acest proiect găsiţi pe site-ul www.tvr.ro/restaurare.